Doar Anastasia?

O consultaţie de specialitate cerută de Serviciul de Cadastru al Municipiului ne-a pus pe urmele numelor de străzi din Iaşi. Ni s-a solicitat avizul privind sistemul de abreviere a prenumelor pe tăbliţele indicatoare (de tipul V. sau V-le pentru Vasile, G. sau Gh. pentru Gheorghe etc.), problemă interesantă, de grafică, pe care, totuşi, o amânăm pentru articolul din numărul următor al „Luminii“, sub presiunea unei constatări uluitoare în ceea ce priveşte reproducerea, în diferite inscripţii, a prenumelui celui care s-a numit Anastasie Panu.

De la început trebuie să anunţăm că, pe internet, doar la adresa câtorva instituţii care-şi au sediul pe strada astfel numită (printre care şi a Prefecturii de Iaşi) prenumele în discuţie apare cu grafia corectă; în numeroase cazuri, acesta este redat drept un feminin, (str.) Anastasia (Panu), ba chiar ca un genitiv, de tip nume de familie: (str.) Anastasiei (Panu)!

Cine a fost acest (şi nu această) Panu şi de ce numele lui a fost atribuit unor străzi din Iaşi şi din Bucureşti? Mare boier moldovean, simpatizant al mişcării revoluţionare de la 1848 şi susţinător entuziast al Partidei Unioniste (ale cărei acţiuni le sprijină, generos, şi financiar), a fost membru al aşa-numitei „Căimăcămii de trei“ (împreună cu V. Sturza şi Ştefan Catargiu), iar, apoi, sub Cuza, primul preşedinte al Camerei Deputaţilor de la Iaşi; este cunoscut şi ca şef al „Guvernului Anastasie Panu“, un consiliu de miniştri care a guvernat Principatul Moldovei în perioada 17 ianuarie - 23 septembrie 1861). Aşadar, destule motive ca posteritatea să-i reţină corect măcar numele! Iar acesta, mai puţin utilizat astăzi, este un hagionim, adică nume de sfânt, pornind de la gr. anastasis, -eos „înviere, sculare (din morţi)“.

Paralel, există şi prenumele feminin, Anastasia, ce a revenit în mare actualitate în discursul public de când cu povestea (încurcată) a supravieţuirii, după masacrul de la Ekaterinburg, a uneia dintre fiicele ţarului Nicolae II, „marea ducesă Anastasia“, fapt asupra căruia nu putem insista şi nici nu este nevoie, de vreme ce a fost şi este arhiprezent în mass-media şi în conştiinţa publică printr-un celebru film hollywoodian. Probabil de la această prezenţă onomastică (dar şi de la faptul că mai există şi alte Anastasii de oarecare celebritate, cântăreaţa Anastasia Lazariuc, Anastasia Soare, supranumită şi „Regina Sprâncenelor“ de la Hollywood!), prenumele omului politic Panu a fost deviat spre feminin, cum apare, de altfel, şi în Nomenclatorul străzilor din Municipiul Iaşi postat pe internet sub titlul Harta Iaşului; la poziţia 8 din lista numelor de sub #ab putem citi, scris cu majuscule, ANASTASIA PANU!

Şi, atunci, de ce să ne mai mirăm că această grafie este preluată, nonşalant, în diverse inscripţii; cităm câteva instituţii sau firme din Iaşi în a căror adresă apare această anomalie: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, Banca Comercială Carpatica… Culmea este atinsă de formula întâlnită în adresa unei firme de turism (Z… Tours), ce ar fi situată însă chiar pe „Str. Anastasiei Panu nr. 31“. Nu este un caz singular de deformare: în lista codurilor poştale pentru străzile din oraşul Iaşi, figurează „Std. Sf. Atanasiei“ şi „Str. Sf. Atanasiei“ (în loc de Sf. Atanasie!). Pentru această probă de incultură, „modelul“ l-au constituit, probabil, numele de familie (având la bază un prenume feminin) începând cu A-, de tipul Atudosiei, Atudorei, Amariei etc.

Atenţie: mai avem măcar doi Anastasie în nume de străzi din Iaşi, care, datorită unor împrejurări, se pare că au scăpat până acum de feminizare: sub „A. (Fătu)“ trebuie să citim tot Anastasie, prenume la care s-a renunţat în cazul ce urmează, salvator, scriindu-se, pe scurt, doar Başotă. Cel dintâi este al unui fost medic şi botanist, autor al primului manual românesc de botanică şi care a înfiinţat la Iaşi, pe cheltuială proprie, prima grădină botanică din ţară, iar Anastasie Başotă a fost un mare boier filantrop, care, prin testament, a lăsat câteva mii de hectare de teren de agricultură şi de păduri pentru înfiinţarea, la Pomârla, în judeţul Botoşani, a unei şcoli pentru copiii ţăranilor, şcoală devenită, apoi, o prestigioasă instituţie de învăţământ agricol (astăzi liceu teoretic) care-i poartă numele.

Aşa că, în cazul în care pe tăbliţe indicatoare noi ar urma să le fie scris şi prenumele, administraţia locală trebuie să fie atentă spre a se evita jenante confuzii onomastice!