Doctorul Ioan Ladea, arestat de trei ori în comunism

Doctorul Ioan Ladea (1935-2001), cunoscut din memorialistica închisorilor comuniste drept cel mai tânăr deţinut politic de la Închisoarea Târgşor, avea în momentul ares­tării, în 1949, doar 13 ani. A fost anchetat într-un proces ce incrimina anticomuniştii, dar, negă­sindu-i-se probe, l-au eliberat după câteva luni, scăpând astfel de reeducare.

Părinţii lui, sculptorul Romulus Ladea şi pictoriţa Lucia Ladea, l-au retras de la şcoală pentru a-l feri de alte neplăceri şi l-au dat la un liceu cu frecvenţă redusă.

S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din Cluj, dar în anul V a fost exmatriculat pentru „afinități reacționare prin care propaga netrăinicia regimului de democrație populară” şi un an mai târziu, în 1959, a fost arestat. Era acuzat că ar fi ajutat luptătorii anticomunişti din munţi. De data aceasta a fost anchetat, bătut bestial şi închis mai întâi la Văcăreşti, pe urmă la Aiud, vreme de trei ani. La Aiud a fost coleg de celulă cu Petre Ţuţea.

Aşa cum s-a întâmplat cu mulţi intelectuali, Ladea a considerat toată viaţa că, intrând atunci în închisoare, a intrat în cea mai înaltă academie morală.

După ieşirea din detenţie, în 1962, a urmat o şcoală tehnică me­dicală, pentru a se putea angaja ca asistent medical, iar trei ani mai târziu, profitând de acel început de dezgheţ politic, s-a reînscris la Medicină şi a încheiat studiile. În paralel, a studiat şi Matematica, urmând după aceea şi un curs de analişti programatori.

În 1977, când situația politică devenise din ce în ce mai apă­sătoare, Ladea s-a alăturat miş­cării de protest a lui Paul Goma, trimiţând o scrisoare care a fost citită la postul Europa Liberă. A urmat o nouă arestare, de data aceasta pentru „complot contra ordinii publice”. A fost eliberat după câteva săptămâni, dar a fost condamnat la domiciliu for­țat în comuna Joița, din judeţul Ilfov.
Acolo a locuit pentru tot restul vieţii. Nemaiputând să practice medicina clasică, s-a dedicat acupuncturii, pe care o învăţase studiind limba chineză, devenind unul dintre cei mai căutaţi spe­cia­lişti din ţară.

Ioan Ladea era un om profund credincios, iar manuscrisele ră­mase de la el dovedesc acest lucru din plin. A ţinut un jurnal, în care consemna spre finalul vieţii toată recunoştinţa faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a trăi în rugăciune profundă.

„Ceea ce mă frământă e Harul din care n-aş vrea să ies. Sunt atent la mine, la ţinuta mea de creştin”, îşi nota doctorul Ladea în jurnal.

A plecat la Domnul în 2001, la vârsta de 66 de ani, rămânând în amintirea pacienţilor vinde­caţi drept un om bun şi credincios.