Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Document despre familie la 40 de ani

Document despre familie la 40 de ani

Un articol de: Cornel Cadar - 15 August 2008

S-au împlinit 40 de ani de la emiterea enciclicei papei Paul al VI-lea, „Humanae vitae”, document vital pentru pastoraţia familiei. De altfel, Paul al VI-lea este cunoscut ca fiind unul dintre papii care, cu mult curaj, a apărat valorile perene ale iubirii, ale căsătoriei şi ale familiei. Este pe de o parte enciclica „Humanae vitae”, iar pe de altă parte sunt intervenţiile sale privind divorţul şi avortul.

Documentul a fost dat la Roma la 25 iulie 1968. Se adresează soţilor, a căror datorie principală este de a transmite viaţa. Enciclica a fost tradusă în limba română cu ocazia Anului Internaţional al Familiei (2004). Pornind de la principii, pentru a ajunge la concluzii, folosind aşadar un raţionament de tip deductiv, documentul dezvoltă trei părţi: Aspecte noi ale problemei şi competenţa magisteriului, Principii doctrinare, şi Directive pastorale.

Enciclica promovează responsabilitatea şi respectul pentru naşterea vieţii umane, respinge contracepţia şi introduce termenul de „paternitate responsabilă”, fiind astfel un factor de reînnoire a spiritualităţii şi a vieţii de familie.

A văzut lumina într-un moment delicat al istoriei recente. Mai ales în ţările din Occident începuse dezlănţuirea valului din anul 1968. Era perioada contestărilor, a cererii de libertate fără limite. Revoluţia sexuală scotea sexualitatea din contextul său, al raporturilor umane, şi se concentra doar pe plăcerea sexuală.

În această situaţie, Biserica intervine vorbind despre iubirea conjugală ca rod al iubirii lui Dumnezeu, despre respectul faţă de natura actului conjugal, despre caracterul inseparabil al uniunii sexuale de procreaţie şi despre metodele ilicite folosite în reglementarea naşterilor. Invită totodată soţii, înainte de toate pe cei creştini, să pună responsabilitatea împărtăşită mai presus de impulsurile personale ale egoismului, să fie deschişi vieţii care este un dar al lui Dumnezeu. În felul acesta, Biserica ia poziţie, reafirmând şi apărând viziunea creştină despre căsătorie şi demnitatea ei, chiar în momentul în care se căuta ca acea viziune să fie ştearsă în numele noii libertăţi.

Astfel, enciclica vine să sublinieze faptul că sexualitatea este în slujba raporturilor umane, rodnice şi durabile. Prin actul de unire dintre un bărbat şi o femeie în căsătorie, ei ajung la o nouă conştiinţă a ceea ce sunt ei: creaturi făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. „Căsătoria este o înţeleaptă orânduire a Creatorului, cu scopul de a realiza în omenire planul Său de iubire” (II, 8), se spune în enciclică.

Papa îi îndeamnă pe creştini să ţină cont de cerinţele Evangheliei şi Tradiţiei în contextul actual, în care trăieşte familia creştină, a răspândirii unei concepţii greşite cu privire la folosirea energiilor sexuale şi a exprimării iubirii conjugale. Spiritualitatea matrimonială propusă de enciclică este o spiritualitate profund creştină care are menirea de a sfinţi familia şi societatea umană: „Omul nu poate să găsească adevărata fericire la care aspiră din toată fiinţa sa decât în respectarea legilor înscrise de Dumnezeu pe care trebuie să le observe cu înţelepciune şi iubire” (III, 31).

La patruzeci de ani de la publicare, documentul nu numai că arată că principiile care stau la baza familiei sunt de neschimbat, dar revelează şi clarviziunea cu care problema a fost tratată. Enciclica reafirmă cu tărie şi astăzi, mergând împotriva curentului faţă de cultura dominantă, calitatea iubirii soţilor, nu manipulată de egoism, ci deschisă spre viaţă.

Actualitatea documentului „Humanae vitae” se impune cu atât mai mult cu cât statisticile arată în lume scăderea numărului de naşteri şi orientarea spre o libertate greşit înţeleasă. Una dintre statisticile recente afirmă că în România, chiar dacă numărul avorturilor este în scădere, creşte numărul celor care folosesc metode moderne de contracepţie. Astfel, potrivit Fondului ONU pentru Populaţie, în România, numărul avorturilor în anul 2007 a fost de 137.000, de aproape şapte ori mai mic decât în 1990, când se înregistra un milion de avorturi. Însă, peste 60% dintre cupluri, potrivit aceleiaşi surse, folosesc metode moderne de contracepţie.

În acest context, deşi enciclica a trezit şi continuă să trezească atitudini divergente, învăţătura ei rămâne valabilă pentru că, în cele din urmă, e o chemare la a aşeza viaţa de familie pe principii creştine. Adevărul nu este dat de către majoritate, ci de către fidelitatea faţă de Evanghelie şi faţă de învăţătura Bisericii. În mod cert, nerespectarea normelor morale izvorâte din legea naturală duce la destabilizarea familiei şi la ruina spirituală a soţilor creştini.