Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Dorul de casă în Epistolele de la Oxford

Dorul de casă în Epistolele de la Oxford

În timpul celor doi ani petrecuţi la studii în Anglia, ieromonahul Antonie Plămădeală a trăit cu dorul de ţară, de casă şi de toţi cei dragi. În clipele tainice de odihnă n-a încetat a trimite scrisori prin care îşi exprima dorul după minunatul ţinut din Drăceni-Slatina şi după minunaţii prieteni pe care-i purta în suflet.

"Dragii mei, am fost foarte ocupat, dar nu aşa de ocupat încât să nu fi avut timp să vă scriu. Am tot amânat. Cred totuşi că am dat nişte semne şi mă mir că n-au ajuns. Recapitulez: 7, 14, 16 decembrie: scrisori, 3 ianuarie scrisoare, 14, 18 ianuarie câte o vedere. Am trimis şi familiei Zaharescu una. Adică am răspuns la telegrama care, neaşteptată, a fost un adevărat dar. Promit să fiu mai punctual. Cred că tehnica confirmării reciproce a răspunsurilor va fi folositoare. Mai întâi câteva treburi practice: Mulţumesc de bundiţă, dar să n-o trimiteţi prin poştă că costă vama aici foarte mult. Vă voi indica şi eu prin ce să mi-o trimiteţi, dacă va fi posibil.

M-ar interesa articolul din "Mitropolia Moldovei". Cred că e mai greu de trimis revista întreagă, deşi nu e imposibil. În cel mai rău caz scoateţi foile cu articolul şi prima pagină a revistei, şi într-un plic mare (îndoite pe din două sau chiar neîndoite) vor veni. Alexe mi-a trimis din Bucureşti două mai vechi. (S-a însurat şi probabil vor fi trei într-un an. Şi al-de Mihai de asemenea.) Să se vadă numărul revistei, anul etc. De aceea vreau prima pagină.

Ştiam de Crăciunaş că e ales şi urmează să fie hirotonit.

Să-mi scrieţi amănunte. Că nimeni nu v-a întrebat de mine, era de aşteptat. Cine şi de ce să mă iubească prea tare? Mai ales după ce locul de vicar s-a ocupat definitiv! Aud că se pregătesc şi alte numiri mari. Voi găsi toate locurile ocupate! Glumesc. Eu - vorba Angelei - acum sunt pe nişte culmi. E suficient. Văd lumea. Experienţa e teribilă, deşi îţi vine destul de greu să vorbeşti numai şi numai într-o limbă străină (sau în două, dar amândouă străine!). Am fost la Londra, m-am plimbat cu metroul, am văzut schimbarea gărzii palatului, catedrale, străzi, oameni etc. etc. Am vizitat mormântul lui Churchill la Bladon şi pe acela al lui Shakespeare la Stratford on Avon. Oraşul mai are încă părţi din secolul al XVI-lea. Bisericile sunt toate vechi pe aici. Biserica în care e îngropat Shakespeare e din 1210. După ce am văzut "satul" lui Shakespeare am fost într-un oraş foarte modern, rezidit după ce a fost dărâmat de nemţi în război. Un oraş cu clădiri fantastice, cu şosele suspendate care nu se întâlnesc, deşi se în-tretaie, cu o catedrală modernă de cel mai nou gust artistic posibil. Îmi pare rău că toate acestea sunt indescriptibile. Bineînţeles circul cu o frumoasă maşină, care îmi stă la dispoziţie când vreau. Acum - chiar azi plec - sunt invitat pentru o săptămână sau două (cât vreau) într-un colegiu anglican de lângă Oxford, Cuddesdon. Cel mai bun colegiu anglican din Anglia. Episcopul Shearbun de Wakefield a scris o scrisoare la Relaţiile externe ale Bisericii Angliei şi îndată am primit o scrisoare de invitaţie. Pe episcop îl cunoscusem în vacanţa de Crăciun. Am cunoscut la Colegiul meu pe Cardinalul Suenens, primatul Belgiei, cu care am avut lungi discuţii. De asemenea pe Arhiepiscopul de Birmingham, George Patrick. Am în Oxford prieteni foarte buni. Duminica trecută am fost cu unul la mănăstirea Feuracre etc. etc. şi bineînţeles lucrez la teză. Până la Paşte voi redacta primul din cele şase capitole. Cred că voi rămâne aici doi ani. Totuşi e greu să te vezi aici pentru prea multă vreme. Parcă ai vrea să mai auzi vorbă românească, să te simţi acasă la tine. Şi desigur, după oboseala plimbării, odihna şi tihna "casei tale" vor fi o binecuvântare. Şi vor fi amintiri de rumegat! Roma îmi trimite lunar 15 lire de cheltuială, dar nu e prea mult. Le voi economisi pentru călătorii. Nu ştiu încă ce voi mai vedea, dar trebuie să văd încă multe locuri din Anglia. Încep să grămădesc hârtii, cărţi, note, şi mă plâng de pe acuma că va trebui să le las aici. În avion merg doar 20 kg. Iar dacă mă voi întoarce cu trenul, 40-50. Şi ce înseamnă asta? Aici e o adevărată călugărie în privinţa asta: nu te poţi lega de nimic, pentru că ştii că va trebui să părăseşti totul peste doi ani. Vremea e mereu frumoasă. A nins într-o zi, două, dar nu s-a depus. În nord e desigur zăpadă. Aici e primăvară continuă şi, aşa ca în visul Angelei, fără ceaţă. Cer albastru, soare. Am primit de la ambasadă filme cu mănăstirile din Moldova şi altele şi le-am prezentat aici, aşa că am fost puţin prin părţile noastre. Au plăcut grozav. Despre romanul meu nu prea ştiu nici eu multe. Mi s-a scris că e programat pentru 1969, dar n-am primit copia contractului, aşa că nu prea mă încred. Mai avea de trecut prin vama cea din urmă. Ştiţi voi cum e cu mine: toate merg greu, dar… merg până la urmă, fie pentru că vrea Dumnezeu, fie pentru că individul nu se lasă. Iar când nu merg, individul se resemnează activ. Oricum, după toate, mă pot socoti răsplătit acum. Şi dacă romanul nu va apărea, nu va fi o mare nenorocire. Dacă va apărea, nu va fi o mare scofală. Dar dacă va apărea, voi mai trimite ceva de aici, pe la toamnă. În orice caz vă voi anunţa când voi şti ceva precis. Sper, şi voi pe mine.

Mi-a scris Monica Grecu, din Cluj, având asigurările voastre că sunt atât de serviabil încât mi se poate cere orice! Mulţumesc. Am iniţiat demersuri s-o servesc, numai să se poată, să nu fie prea târziu. Doctorul Grecu ce mai face (ce adresă are el?)? Aşadar, restabilim relaţiile. Scrieţi-mi dacă aţi sau n-aţi primit vederile. Am trimis una şi Zahareştilor şi Evelinei. Dacă nu vin, să nu mai trimit degeaba. Vă felicit pentru bibliotecă. Frumoasă! Grozavă! Şi artistic desenată! Abia aştept să mai petrec o vacanţă în minunatul Drăceni-Slatina, departe de ultracivilizata astă parte a lumii, fără ţărani, fără sate, fără Babe şi Georgete!

Multă sănătate Domnului şi Doamnei Popescu de la Rădăuţi şi (echitate) celor de la Dobrovăţ. De asemenea lui Jean şi celor de la Roman, şi… la toţi şi la toate. Axintenilor…

Vă îmbrăţişez peste mări şi ţări, de unde n-am prea crezut niciodată că o voi putea face. Şi dacă cei de la Iaşi şi alţii nu mă prea iubesc, iubiţi-mă voi că şi eu vă iubesc cu prietenia dintotdeauna şi cu una şi mai mare. Antonie"

(Scrisoarea din 18 februarie 1969, aflată în arhiva Arhimandritului Timotei Aioanei)

"Dragii mei, după cum vedeţi din antet mă aflu în colegiul Cuddesdon, ştiţi, acolo la nord-est de Oxfordul propriu-zis! Sunt invitat aici printr-o întreagă maşinărie de bunăvoinţe. La Crăciun am vizitat pe episcopul Victor Shearburn de Wakefield, care are rezidenţa în Mirfield (pe lângă Leeds, York, în nord). Acesta a scris la Lambeth (cam cum e Vaticanul pentru catolici, e Lambeth-ul pentru anglicani) şi secretarul relaţiilor externe Michael Moore a scris la Colegiu şi mie şi Principalul Colegiului (Decan-Rector) mi-a scris de asemenea, şi m-a invitat. Cred că voi sta aici cam o săptămână, zece zile, apoi voi merge vreo patru zile la Londra (am aranjat să fiu invitat într-o familie), după care mă voi întoarce la Colegiul meu, unde desigur voi găsi răspunsul de la voi (şi la această scrisoare. Totul se confirmă, altfel stric iar căruţa!). E foarte interesant să schimbi mediul, de la catolici la anglicani. În aceeaşi ţară e ca şi cum ai vizita ţări diferite. Nu m-am rugat în viaţa mea cât mă rog acum cu dânşii, în capelele şi catedralele lor. Aici am găsit un arhimandrit din Bulgaria, aşa că suntem tari. E de şase luni aici dar cu mine nu poate vorbi englezeşte. Cap tare! Ieri am fost la o întâlnire ecumenică la Regentâs Park College în Oxford (baptist). Punctul meu de vedere a triumfat în grupa în care s-a discutat problema cult-rugăciune, tradiţie. Mâine sunt invitat de episcopul anglican de Oxford. E 12 noaptea. Mă culc. Voi continua mâine, după vizită. Ţin să vă anunţ că am scris primele cinci pagini din teză. Cred că voi redacta aici vreo douăzeci, iar până la Paşti vreo patruzeci, adică primul din cele şase capitole. Noapte bună, dragii mei, acolo departe, la umbra Pleşului, pe malul Suhăi, cu baba din cocioabă şi cu Ivan din rusticul garaj!"

(Scrisoarea din 21 februarie 1969, aflată în arhiva Arhimandritului Timotei Aioanei)

"Slujbă mare în Oxford cu Arhiepiscopul grec al Europei Occidentale (al Marii Britanii, Islandei, Irlandei, Suediei, Norvegiei etc. etc.) şi cu încă trei arhimandriţi: un grec, un bulgar, un englez. După slujbă, invitaţie la masă, la mănăstirea Lamperth, împreună cu bulgarul. După masă o vizită la Wicliffe Hall, iar la 4:30 la ceai la mănăstirea Lopuhin, în familia Cavin - un palat - se vorbesc patru limbi, la alegere. La şase la biserică, iar la şapte la cină la Prinţul Dimitri Obolensky, care ne ia de la biserică (tot cu bulgarul). Apoi ne aduce la Colegiu, la nouă, adică chiar acum, când îmi completez această pagină de jurnal. Mâine o voi trimite. Mâine seară la opt sunt invitat la Principalul (Rector) Colegiului Cuddesdon, iar miercuri voi pleca la Londra pentru vreo patru zile. Şi acum, sunt gata să închei, până la următoarele "aventuri". În orice caz e cu "va urma". Vi se par interesante? Captivante? Pasionate? Etcaeteresante?

Cu îmbrăţişări prieteneşti, Antonie"

(Scrisoarea din 23 februarie 1969, aflată în arhiva Arhimandritului Timotei Aioanei)