Două feluri de minciună

Cuvintele teologiei sunt importante pentru că ele sunt măsura cu care judecăm prezența noastră în această lume, ele sunt baremul sau cântarul în funcție de care ne putem orienta. Pentru a înțelege impor­tanța teologiei este, cred, de mare ajutor o imagine a lui Denis de Rougemont, din cartea lui - Partea diavolului. Denis de Rougemont spune că există două tipuri de minciună: minciuna benignă, înșelă­ciunea mică, găinăria, pe de o parte, și minciuna demonică, pe de altă parte.

„Sunt două feluri de a minți, tot astfel cum sunt două feluri de a înșela un client. Dacă la cântar se arată 980 de grame, poți spune: e un kilogram. Minciuna ta rămâne relativă la o măsură variabilă a adevărului. Dacă clientul controlează, poate vedea că e furat și tu știi cât anume l-ai furat: e un adevăr care rămâne judecător între voi. Dacă demonul te împinge să falsifici însuși cântarul, criteriul adevărului este denaturat și nu mai există control posibil. Și puțin câte puțin tu vei uita că înșeli. Putem pune rămășag chiar că îți vei da toată silința să cântărești cât mai cu grijă și mai riguros, că vei mai și adăuga puțin de la tine «să rotunjești cântarul» pentru surâsul cumpărătorului și mulțumirea propriei tale virtuți. Și aceasta este minciuna pură, lucrarea propriu-zisă a diavolului. Începând din clipa când ai falsificat însăși măsura adevărului, toate virtuțile tale sunt puse în slujba răului și vor fi complice ale lucrării celui viclean” (Denis de Rougemont, Partea diavolului, trad. Mircea Ivănescu, Anastasia, Bucureşti, 1994, pp. 29-30).

Concluzia lui Denis de Rougemont este cutremurătoare. În momentul în care ai alterat criteriile adevărului, în lume nu doar că se instalează haosul, ci orice bine aparent ajunge să fie contaminat de rău și, implicit, să fie în slujba răului.

Teologia este cântarul. Teologia dreaptă, ortodoxă este cântarul nemăsluit, este criteriul adevărului. Acesta este motivul pentru care istoria doctrinei ortodoxe este marcată de conflicte și uneori de schisme. Dogma nu este niciodată un simplu joc intelectual gol. Doctrina jalonează ce și cum se poate trăi. Este o hartă, care se vrea cât se poate de acurată, sub asistența Duhului Sfânt, care conduce către Dumnezeu. Harta nu este echivalentă cu parcurgerea drumului, dar este un ghid indispensabil. Să poți ajunge la Dumnezeu, ai nevoie de această hartă. Iar ea este rezultatul revelației și e confirmată de experiența generațiilor de sfinți care au parcurs drumul. Se poate să ajungi la Dumnezeu și fără această hartă, pentru că Duhul suflă unde vrea. Dar calea testată, confirmată deja, este cea jalonată pe harta dogmelor.