Dreptul de a accepta modernitatea

▲ Modernitatea este asociată în general cu două concepte - libertatea individuală şi progresul tehnologic ▲

A existat şi există întodeauna o tensiune între tradiţie şi modernitate. Fiecare şi-a câştigat adepţi şi adepţii fiecăreia au adus argumente care mai de care mai convingătoare în favoarea uneia sau a celeilalte.

Mai ales în România, această dispută a stat la baza creării culturii moderne, cele două teorii, cea a formelor fără fond a lui Maiorescu şi cea a imitaţiei a lui Lovinescu, sunt şi acum dezbătute în spaţiul public intelectual românesc.

Nu ar fi însă lipsit de importanţă precizarea unui anumit paradox al relaţiei dintre tradiţie şi modernitate, paradox care derivă din însuşi caracterul special al modernităţii.

Modernitatea este asociată în general cu două concepte - libertatea individuală şi progresul tehnologic. Cele două merg mână în mână în ceea ce priveşte construcţia teoretică a modernităţii, dar în istoria practică a ei, ajung să fie de multe ori în conflict.

Exemplul clasic al acestui conflict este dat de mişcarea luddiţilor care, la începutul secolului al XIX-lea, s-a opus mecanizării industriei textile deoarece ducea la pierderea slujbelor tradiţionale. Ceea ce a fost conceput ca parte a progresului, tehnologia care elibera omul de munca manuală pentru a îi oferi mai mult timp liber şi implicit mai multă libertate, a fost perceput ca o ameninţare la adresa libertăţii însăşi a lucrătorilor tradiţionali care, nemaiavând de lucru, deveneau dependenţi de o industrie ale cărei condiţii nu le acceptau.

Reacţia guvernului britanic din acele timpuri a fost însă o reacţie complet anti- modernă - în 1811, la York, a avut loc un proces colectiv care a dus la multe execuţii şi strămutări forţate ale populaţiei.

De altfel, şi în istoria recentă a României a avut loc un proces asemănător. Colectivizarea era un vector al modernizării, iar cei care s-au opus au fost forţaţi să se modernizeze fără voia lor.

Dacă societatea tradiţională putea pretinde, cu oarecare îndreptăţire, că este legitim a constrânge populaţia pentru binele ei, societatea modernă exclude, din principiu, orice încălcare a libertăţii individuale, cu scopul îmbunătăţirii situaţiei individului.

Acesta este marele risc al modernităţii - ea propune progresul, dar nu îl poate impune fără a-şi nega propria legitimitate.

Exemplul recent al introducerii unei campanii de vaccinare printre fetiţele de şcoala generală este un nou prilej de a testa limitele înţelegerii progresului şi a dreptului de a-l primi sau de a-l refuza.

În acest caz, dincolo de discuţia tehnică a specialiştilor în medicină cu privire la riscurile şi beneficiile respectivului vaccin, există chestiunea fundamentală a libertăţii de a accepta sau nu acest lucru.

Ori, tocmai ideea modernă de progres, care face posibilă tehnologia producerii acestui vaccin, face posibil şi refuzul de a accepta ca această tehnologie să fie aplicată indivizilor.

Modernitatea stabileşte prioritatea dreptului asupra binelui. De aceea, individul modern are posibilitatea de a se opune oricărei constrângeri cu care nu este de acord, chiar dacă aceasta este spre binele lui.

Nu ştim dacă acest lucru este neapărat mai corect decât vechea concepţie tradiţionalistă potrivit căreia poţi fi constrâns să faci binele. Tot ce putem spune este că modernitatea nu are cum să constrângă tradiţia decât dacă îşi neagă principiile proprii şi devine un alt fel de tradiţie, dar de sens contrar.