Duminica Rusaliilor

Duminica care urmează este a opta după Paşti şi în Penticostar este numită a Rusaliilor. În această zi sărbătorim Cincizecimea, când în Ierusalim S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli „Însuşi Preasfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul”. În chip de limbi de foc a venit Duhul Sfânt peste ucenicii lui Hristos, în ceasul al treilea din ziua Cincizecimii, în foişorul unde se aflau aceştia.

Sinaxarul ne spune că „s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer, în aşa fel încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim, din toată lumea” pentru sărbătoarea iudaică a Cinci­zecimii. „Duhul Sfânt a fost văzut în chip de limbi de foc, pogorându-Se nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici; şi aceştia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limba fiecărui neam.”

Plini de harul Duhului Sfânt, Sfinţii Apostoli vestesc lumii Evanghelia mântuirii adusă de Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ei sunt rânduiţi de Duhul Sfânt „învăţători ai tuturor celor de sub soare”.

Primind darul glosolaliei de la Duhul Sfânt, ucenicii Domnului
Iisus Hristos au instrumentul prin care să vestească tuturor neamurilor învăţătura Lui. Acest lucru ne arată că Evanghelia este pentru toţi oamenii, deci este universală. Hristos cheamă la mântuire, prin Apostolii Săi, pe toţi oamenii de pe mapamond.

Sinaxarul din Lunea Rusaliilor ne spune foarte clar că „Duhul pogorându-Se i-a luminat pe Apostoli desăvârşit şi i-a sfinţit” ca prin ei „să-şi apropie toate marginile lumii”. Prin lucrarea apostolică de propovăduire a cuvântului lui Hristos întreaga umanitate este chemată la mântuire, pe care ne-a adus-o El prin Jertfa şi Învierea Sa.

Cântările Penticostarului ne spun că prin pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli „limbile au fost înţelepţite pentru slava cunoştinţei de Dumnezeu”. Hristos i-a luminat pe ucenicii Săi pe care i-a ales dintre pescari cu Duhul Sfânt, prin care s-a reînnoit înţelegerea spre mântuirea sufletelor noastre.

Apostolii sunt luminaţi cu harul Duhului Sfânt: „Izvorul Duhului venind la cei de pe pământ, împărţit în chip minunat în râuri purtătoare de foc, a rourat pe Apostoli, luminându-i; şi focul le-a fost lor nor de rouă, care i-a luminat, şi flacără purtătoare de ploaie, prin care am primit harul, prin foc şi prin apă. Lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat”.

Şi noi creştinii ortodocşi ne-am luminat cu harul Duhului Sfânt când am primit Botezul. Fiind afundaţi de preot în apa binecuvântată și sfințită din cristelniţă am fost pătrunşi de focul harului dumnezeiesc prin care am primit darul Sfântului Duh. „Sporind aşezământul harului” nădăjduim să luăm „plata chemării celei de sus” şi să ne numărăm „cu cei întâi-născuţi înscrişi în cer”, întru Domnul nostru Iisus Hristos.

În Duminica Rusaliilor se împlineşte făgăduinţa făcută de Mântuitorul ucenicilor Săi de a trimite un Mângâietor care îi va călăuzi la tot adevărul (Ioan 16, 13). Înainte de înălţarea Sa la cer, El le spune Apostolilor: „Veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” (Faptele Sfinţilor Apostoli 1, 8).

Acest lucru se întâmplă la Cinci­zecime, când în urma predicii Sfântului Apostol Petru se constituie prima comunitate creştină în Ierusalim şi aşa începe istoria Bisericii. De aici Apostolii vestesc în toată lumea Evanghelia împlinind cuvântul lui Hristos: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezân­du-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20).

Dacă parcurgem textele liturgice ale Duminicii Rusaliilor aflăm învăţătura dogmatică a Bisericii noastre legată de Preasfânta Treime exprimată sintetic: „Tatăl a născut din veci pe Fiul, Cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător; şi Duhul Sfânt era în Tatăl preaslăvit împreună cu Fiul: o Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia toţi închinându-ne zicem: Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună-lucrarea Sfântului Duh; Sfinte tare, prin Care pe Tatăl am cunoscut şi prin Care Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti, Treime Sfântă, slavă Ţie!” (Slujba Vecerniei din Duminica Cincizecimii, Alcătuire a lui Leon Împăratul).

Duhul Sfânt este trimis în lume de Tatăl la rugămintea Fiului pentru a da harul dumnezeiesc Sfinţilor Apostoli care să-l împărtăşească tuturor celor care Îi vor urma lui Hristos şi se vor Boteza în numele Persoanelor Preasfintei Treimi, adică a Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. De aceea, toţi cei ce am primit botezul mărturisim: „Văzut-am Lumina cea adevărată, primit-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne; că Acesta ne-a mântuit pe noi”.

Prin pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii sunt luminaţi şi devin „cunoscători ai tainelor cereşti”, pe care le vestesc lumii, luminându-i cu „harul dumnezeiescului Duh” pe toţi care mărturisec pe Hristos ca Domn şi Dumnezeu.

Duhul Sfânt venind în lume sfinţeşte pe cei care mărturisesc credinţa în Preasfânta Treime: „Puterea Care S-a pogorât astăzi este Duhul cel Bun; Duhul, Care din Tatăl purcede şi prin Fiul, ne este arătat nouă, credincioşilor; Care împărtăşeşte sfinţenia şi Care este cunoscut acelora în firea cărora Se sălăşluieşte” (Slujba Utreniei din Duminica Cincizecimii).

Primim harul Duhului Sfânt prin Sfintele Taine ale Bisericii, fiind chemaţi la sfinţenie. „Preasfinte Duhule, Care de la Tatăl purcezi şi prin Fiul ai venit la ucenicii cei necărturari, mântuieşte pe cei ce Te-au cunoscut pe Tine Dumnezeu, şi-i sfinţeşte pe toţi” (Luminânda).

În concluzie, în Duminica Rusaliilor sărbătorim Cincizecimea, când S-a pogorât Duhul Sfânt peste Sfinţii Apostoli şi s-a întemeiat Biserica. În această duminică ne rugăm Duhului Sfânt cerându-I să vină şi asupra noastră: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împli­nești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”.