Dumnezeu ne vorbeşte în diferite feluri, noi ce înţelegem?

Ia să-mi spuneţi mie unde eraţi acum 100 de ani? Dar peste 100 de ani unde o să fiţi? Ia spuneţi-mi, unde?

Trupul merge în pământ, de unde a fost luat, dar sufletul unde merge?

Aţi văzut ce spune Mântuitorul, în Evanghelie? „Voi nu ştiţi de unde veniţi şi unde mergeţi. Eu ştiu de unde vin. Vin de la Tatăl şi merg la Tatăl.“ Noi, pe pământ, suntem într-o trecere, într-o vizită foarte, foarte scurtă.

Vezi? A trăit Adam 930 de ani şi la moartea lui a venit Arhanghelul Mihail din cer şi l-a întrebat, când se muncea cu moartea: „Adame, Adame, cum ţi s-a părut viaţa?“ „Aşa, Doamne, cum aşa intri pe o uşă şi aşa ieşi pe cealaltă“. După 930 de ani! Dar, la noi, ce-i viaţa? Nu auziţi ce suntem noi? Şi cine poate să ne spună nouă mai adevărat şi mai sfânt şi mai vrednic de încredere, decât Cel ce ne-a făcut? Auzi ce spune Duhul Sfânt, care a zidit toate cele văzute şi nevăzute: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori“.

Vezi o fetiţă, o floricică, un băieţel. A crescut mai mare, o floare mai mare. S-a căsătorit, începe a se vesteji încet, încet. Gata, apare un păr cărunt. Acesta este semn de plecare. Toamna vieţii. Când ţi-a apărut părul cărunt, îi gata, toamna vine. Vine moartea şi plecăm la veşnicie!

Dar câţi nu mor înainte de a îmbătrâni! Dacă moartea ar veni să ne ia numai de la 80 de ani înainte, atunci poţi zice; „Stai, măi, mai are de treabă!“ Dar vezi că Mântuitorul ne-a înarmat pentru toate veacurile, când a zis aşa: „Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni!“ Nu ştim când plecăm. Că unul pleacă copil, altul tânăr, altul mai bătrân. La unul se întâmplă moartea într-un accident, la altul într-un cutremur sau vine un junghi peste noapte şi gata. Numai Cel de sus le ştie pe toate. De aceea, totdeauna trebuie să fim pregăiţi.

Hristos a spus: „Vremile şi anii le-a pus Tatăl întru a Sa stăpânire“. Nimeni nu poate porunci să fie soare, sau vânt, sau ploaie, sau furtună, sau viscol. Tatăl! În mâna Lui sunt toate. Şi la voia Lui. Vorbeşte cu noi.

Aţi văzut ce spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie? Când predica Mântuitorul în Palestina, s-a prăbuşit un turn în Siloam. Siloamul este un lac mic în marginea Ierusalimului. S-a prăbuşit un turn mare şi a omorât odată 18 oameni. Şi ei au spus: „Uite, Doamne, ce s-a întâmplat!“ Mântuitorul le-a zis: „Ce credeţi voi? Aceia peste care a căzut turnul în Siloam sunt cei mai păcătoşi oameni din lume? Nu! Dar zic vouă: de nu vă veţi pocăi, toţi aşa veţi pieri!“. Pildă pentru noi.

Păziţi-vă, mamă! Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştim ziua, nici ceasul! Ai văzut ce spune Duhul Sfânt despre om: „Omul s-a asemănat deşertăciunii, zilele lui ca umbra s-au plecat, şi eu ca iarba m-am uscat. Că s-au stins ca iarba zilele mele“. Şi Apostolul Iacob zice: „Ca abur s-a stins viaţa mea“.

Dumnezeu ne-a dat viaţa, dar s-o întrebuinţăm bine, ca de la viaţa asta să mergem la viaţa cea veşnică şi să ne bucurăm în vecii vecilor. Nu, Doamne fereşte, să ne luăm după deşertăciunile lumii acesteia şi să cadă cineva în iad! Amintiţi-vă de călugărul Andrei, care a stat un ceas în iad şi i s-a părut 300 de ani.

De ce vă spun, mamă? Nu vedeţi că nu putem răbda o împunsătură de ac, o scânteie? Vai de mine şi de mine! Dar acolo! Dacă ar fi chinurile pe o mie de ani. Dar nu-s, ci în veacul veacului. Să aveţi mare frică de Dumnezeu.

Să ne întrebăm totdeauna: „Oare ce vorbesc eu acum, Îi place lui Dumnezeu? Oare ce vreau să fac eu acum Îi place Lui? Oare ce gândesc eu acum Îi e bine-plăcut?“ Şi conştiinţa îţi va spune: „Da“ sau „Nu“. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 3)