E vremea postului, să citim Psaltirea!

E vremea Postului celui mare, vremea nevoinţelor, a luptelor duhovniceşti şi a înfrânării.

E vremea pocăinţei izvorâte din inima înfrântă şi smerită, vremea lacrimilor vărsate după viaţa înstrăinată de Dumnezeu dusă până acum, ca şi după păcatele săvârşite de noi în fiece ceas şi clipă.

E vremea când, luându-ne Crucea fiecare, înaintăm încet-încet spre Dealul Golgotei, spre Patimile cele mari şi înfricoşate ale lui Hristos ce le-a răbdat pentru noi oamenii.

Să citim aşadar Psaltirea!

Cei ce ne nevoim cu osteneala Postului, să citim Psaltirea, căci într-însa vom găsi ajutor şi folos duhovnicesc spre biruirea patimilor.

Cei ce suferim de întristare şi de singurătate, să citim Psaltirea, căci în ea vom găsi mângâierea şi bucuria de care avem atâta nevoie.

Cei ce suntem străini şi părăsiţi, să citim Psaltirea, căci în ea vom găsi prieteni ce nu ne vor părăsi niciodată şi ne vor împărtăşi multe sfaturi de care avem trebuinţă.

Cei ce suntem orfani, să citim Psaltirea, căci în ea vom afla şi tată şi mamă ce ne vor iubi veşnic.

Cei ce nu-l cunoaştem încă deplin pe Domnul, să citim Psaltirea, căci în ea vom descoperi tot adevărul, care ne va face liberi.

Cei ce suntem reci la dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, să citim Psaltirea, căci ea ne va încălzi inima cu focul dragostei celei dumnezeieşti ce niciodată nu se stinge.

Cei ce dorim desăvârşirea, să citim Psaltirea, căci în această carte a lacrimilor şi a pocăinţei vom afla prin lacrimi şi pocăinţă toată dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu.

Cei ce suntem ispitiţi de cel rău şi amăgiţi de cel viclean, să citim Psaltirea, căci prin cuvintele ei, ca de foc va fugi diavolul de la noi şi ne vom izbăvi de bântuielile lui.

E vremea Postului Mare. Să citim aşadar Psaltirea şi vom vedea cât de mare şi de bun este Domnul.