Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Ediție revizuită de Autor
Credința că la sfârșitul veacurilor toți oamenii vor învia are temei biblic, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.
În cartea lui Iov, dreptul mărturisea: „Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte şi că El, în ziua cea din urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Pe El îl voi vedea și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia” (Iov 19, 25-27).
În Noul Testament, Apostolul Ioan în cea de-a patra Evanghelie spune: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (In 5, 28, 29).
Iar Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază: „Faptele noastre nu se mărginesc la viaţa de aici, ci ne grăbim spre o altă viaţă cu mult mai lungă, sau mai bine zis, spre una fără de sfârşit. Acolo, săracul, care trăieşte în dreptate, va primi răsplata nevoinţelor sale, iar desfrânatul şi înşelătorul va fi pedepsit pentru răutatea lui”. Învierea morților este împlinirea făgăduinței de iubire nesfârșită a lui Dumnezeu față de toți oamenii, fie că sunt creștini, fie că nu.
Pilda de astăzi ne vorbește despre credința unui vestit american care a trăit cu mai bine de 200 de ani în urmă, Benjamin Franklin.
Benjamin Franklin a fost una din marile personalități pe care le-a avut America secolului al XVIII-lea. Născut într-o familie foarte numeroasă, Benjamin mai avea 16 frați, acesta avea să devină un strălucit politician, economist și om de știință.
Însă puțini știu că el a fost și un excelent jurnalist și tipograf. La vârsta de 12 ani lucra deja ca ucenic la tipografia fratelui său, James. Nopțile și le petrecea studiind scriitorii clasici și pe cei ai timpului său. Când a ajuns la 23 de ani a scris epitaful pentru mormântul său: „Aici zace, hrană pentru viermi, trupul lui Benajamin Franklin, tipograf. Precum copertele unei cărți cu filele rupte și roasă la încheieturi. Însă opera nu se va pierde, pentru că va apărea din nou, după cum el crede, într-o nouă ediție, revizuită și corectată de Autor.”