Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Elogiu pentru dascăl
În cuvântul său de adio numit "Cuvânt de mulţumire adresat lui Origen", Sfântul Grigorie îl califică pe dascălul său drept "paradisul plăcerilor duhovniceşti". Este vădit acest calificativ, întrucât Sfântul Grigorie urmăreşte să evidenţieze nu atât calităţile lui Origen în comparaţie cu ale altor dascăli învăţaţi, ci mai ales efortul susţinut al acestuia în a impune ca scop definit cultivarea virtuţilor care conduc la însuşirea actului de demonstrare a existenţei lui Dumnezeu şi la adorarea Lui, acesta fiind scopul urmărit de Origen. Caracteristicile spirituale pe care Sfântul Grigorie le atribuie lui Dumnezeu sunt susţinute de convingerea ucenicului că dascălul său este obişnuit cu "lumina clară a descoperirilor lui Dumnezeu". De aceea, Origen apare ca o persoană aleasă de divinitate care are capacitatea de a înţelege cuvântul lui Dumnezeu; o persoană care a depăşit condiţia umană în elanul către desăvârşire, truda lui fiind a aduce la asemănarea cu Dumnezeu "Chipul lui Dumnezeu" cu care a fost înzestrat.
Pentru Sfântul Grigorie, dascălul Origen este cel care, prin elocinţa şi gândirea sa, a reuşit să-l câştige şi iniţieze în filozofie şi în cunoaşterea creştinismului. Din această cauză, Sfântul Grigorie vrea să-i mulţumească dascălului său, amintind prin aceasta că providenţa divină l-a condus pe acest drum către cunoaşterea cuvântului dumnezeiesc prin intermediul lui Dumnezeu. Moartea tatălui său care era păgân a fost începutul adevăratei cunoaşteri care s-a realizat prin cuvântul divin şi raţiunea umană. Mulţumirea pe care o aduce Sfântul Grigorie lui Origen este întregită şi de mulţumiri către îngerul lui Dumnezeu "care mă hrăneşte din tinereţea mea", afirmă Sfântul Grigorie, şi către pedagogul care l-a instruit, care a văzut mai înainte ce drum să apuce. Ziua întâlnirii cu Origen, Sfântul Grigorie o consideră "cea mai importantă dintre toate zilele, pentru că atunci a fost lovit ca de o săgeată de cuvântul dascălului său". Origen este asemenea grădinarului care, uscându-se planta neproductivă, el o curăţeşte şi o hrăneşte cu seva învăţăturilor sale. Origen a sădit în sufletele ucenicilor polenul fecund al învăţăturilor dumnezeieşti. Ataşamentul faţă de dascălul său este exprimat de Sfântul Grigorie printr-un verset din Vechiul Testament: "Precum sufletul lui Ionatan s-a detaşat din David". Condiţia socială a lui Origen era cunoscută ca fiind una sărăcăcioasă, el fiind caracterizat prin sintagma "cum vorbeşte, aşa trăieşte!". De aceea, una dintre caracteristicile învăţăturii lui Origen era îndemnul la fapte. Sfântul Grigorie afirmă că prin fiecare lecţie îi urcă întocmai ca pe o scară până la cer, scopul principal era de a sădi în ei dumnezeieştile virtuţi morale, mama tuturor virtuţilor fiind nevoia lăuntrică de a-L adora pe Dumnezeu. Sfântul Grigorie ni-l descrie pe Origen circumspect în toate - zelul său de a le transmite învăţătura şi morala teologică primând în definirea statutului de creştin adevărat. Origen le făcea cunoscute toate doctrinele şcolilor filozofice, neacceptând ideea ca o singură şcoală filozofică să-i călăuzească, cerându-le ucenicilor să studieze toate operele filozofice, să-i asculte pe toţi, dar să-şi împroprieze numai cele de folosinţă învăţăturii creştine. Aceste calităţi spirituale ale lui Origen conturează imaginea unui adevărat dascăl care prin elocinţa gândirii sale a modelat minţi spre cunoaşterea adevărată a Cuvântului divin şi spre adorarea lui. Sfântul Grigorie, încă de la începutul discursului său, face o mărturisire care conferă autoritate dascălului său: "Este adevărat, dascăl preaiubit, că faptele tale nu pot fi luate în râs", salvarea dascălului său prin rugăciunea lui sfântă şi readucerea iarăşi lângă acesta printr-o unire spirituală fiind dorinţa mărturisită în finalul discursului.