Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Eşti cool?
Arhicunoscut tinerilor ce cochetează frecvent cu folosirea anglicismelor, mai ales când vor să-şi dea măsura exprimării degajate, termenul cool a fost preluat, uşor sfidător, dar ludic, în titlul unui original ghid pentru evitarea, respectiv îndreptarea greşelilor din vorbire (şi din scriere) pe baza datelor (negative!) înregistrate în prestaţia profesioniştilor din radio şi televiziune.
Reproducerea foii de titlu ne economiseşte prezentarea iniţiatorilor acestui demers şi a autorilor cărţii, dar atragem atenţia asupra registrului în care este compus textul paginii respective, evocând subtil stilul vechilor titluri-maraton, de recomandare a cărţii. Aşadar, importante foruri cu răspunderi ştiinţifice, educaţionale şi culturale îl asigură pe cititor, pre limba lui, că este COOL chiar dacă vorbeşte… corect, iar nouă lingvişti, autorii, îl previn că nu tot ce aude la radio şi la TV este corect! Interferarea, aici, a codului literal cu cel iconic are o fericită continuare în paginile cărţii, prin prezenţa, ca în abecedare, a diferite imagini de înviorare a textului. Comparaţia nu este forţată: intenţia a fost aceea de a redacta o "gramatică informală", ca un "aşa nu!" (cum preciza, în cuvântul său de introducere la prima ediţie, titularul, din 2008, de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului) faţă de limbajul frust sau violent şi vulgar, dar mai ales impropriu sau incorect, folosit de jurnalişti, primejdios deoarece poate influenţa exprimarea publicului larg, în special a tinerilor; în Prefaţă, Rodica Zafiu ne asigură că poate fi evitată rigiditatea sau exprimarea pretenţioasă, în favoarea simplităţii şi spontaneităţii, fără a cădea în vulgaritate, în derizoriu. Aceasta este viziunea de prezentare a greşelilor şi a formei corecte în această carte, foarte potrivită, deoarece este ştiut faptul că, de regulă, tuturor ne repugnă "dăscăleala" metodică, pe care în primul rând tinerii o găsesc măcar drept plicticoasă; dacă, însă, sunt abordaţi, chiar pe tema erorilor de exprimare, într-un registru atrăgător, cresc şansele de a le atrage atenţia. Pe aceasta au mizat autorii cărţii de faţă; reproducem astfel de enunţuri de capitole, provocatoare: "Punctuaţie, ca să afli unde să pui şi unde să nu pui virgulă"; "Morfologie, care începe cu frumoasele "substantivuri""; "Stilistică, adică aventurile băieţilor de cartier care vorbesc la televizor". Prezentăm tratarea unei probleme din capitolul Pronunţare. "Un comentator sportiv a spus la radio: în minutul optâsprezece. De ce nu este corect? Numeralele cardinale 17 şi 18 au structura şapte/opt  spre  zece. Ar fi trebuit să spună în minutul optsprezece". Sau, câteva exemple din alte capitole; din Sintaxă, privind dezacordul dintre subiect şi predicat: "Gala Premiilor Nobel au loc în Norvegia"; "De ce mă râd?" ("Alte dezacorduri"); construcţii "performante" din capitolul Lexic şi semantică: "Un copil tânăr se grăbeşte repede" (pentru pleonasm); "Indentitatea cremwurştilor" (necunoaşterea formei corecte a cuvintelor); "Am servit o prăjiturică într-o locaţie funny" (cuvinte "mai frumoase" folosite nepotrivit); din capitolul privitor la băieţii de cartier vorbind la televizor: "a luat final tămbălăul"; "când apare un analist la televizor, toată lumea pune botu". Cartea pe care o prezentăm constituie o adevărată probă de performanţă în ceea ce priveşte analiza succintă a faptelor de limbă, dar şi de virtuozitate a exprimării, pe terenul a ceea ce, în 1943, Iorgu Iordan numea o "gramatică a greşelilor" şi se recomandă de la sine profesorilor de toate gradele, elevilor şi studenţilor, redactorilor din audiovizual şi din presă, celor care, prin profesie, practică discursul public şi tuturor celor ce se interesează de problemele limbii. Şi nu este vorba numai de analizele propriu-zise ce au fost întreprinse în peste 100 de pagini de text, ci şi de faptul că, sub tilul Addenda, sunt reproduse rezultatele a patru monitorizări anterioare ale audiovizualului din România, începând din octombrie 2007 până în martie 2008, întreprinse tot de cercetători de la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Române.