Eustochia, marea stareţă de la Agapia - aduceri aminte după 20 de ani

Monahismul are slujitori de faimă, a căror viaţă şi lucrare, dincolo de smerenie şi ascultare, rămân pilduitoare în amintirea posterităţii.

Despre unii dintre ei se poate spune că sunt oameni providenţiali, trimişi în chip special într-un anumit timp pentru a schimba istoria unei mănăstiri, a unei regiuni sau chiar a ţării întregi.

Aşa a fost marea stareţă a Mănăstirii Agapia, stavrofora Eustochia Ciucanu.

Îmi amintesc că se zicea despre ea, cu admiraţie, că ar fi fost maica general, sau călugăriţa care putea, fără obstacole, să conducă un minister cu multe probleme, pentru ca în final să culeagă rezultate strălucite.

Era nu doar o persoană cu multe iniţiative şi preocupări administrative, ci mai ales o călugăriţă iubitoare de Liturghie şi de pravilă, un om al comunităţii şi al comuniunii, aspră şi iubitoare în acelaşi timp, erudită şi smerită, semeaţă când trebuia, stăpânind cu exigenţă bastonul stăreţesc pe care Sfânta Parascheva, ocrotitoarea ei, şi mitropolitul Iustin

Moisescu l-au dăruit la 12 octombrie 1960, când a devenit stareţă a Agapiei, după ce fusese ascultătoare de rând, elevă la vestitul Seminar agapian ocrotit de mult milostiva sfântă, studentă eminentă, profesoară şi apoi directoare a cooperativei meşteşugăreşti "Arta monahală", aflată sub oblăduirea mănăstirii.

Un văl aparent de asprime se aşeza uneori peste chipul şi sufletul bun al maicii Eustochia.

Dincolo de el se putea privi cerul senin prin ochii pătrunzători ai călugăriţei care nu afla niciodată odihnă trupului şi genelor dormitare până când nu săvârşea lucrul Domnului.

La biserică, în birou, la masa de scris, în arhivă şi-n bibliotecă, în gospodărie sau ateliere, la casele maicilor, în călătorii departe de ţară ori pe la mănăstirile Moldovei, cu treburi prin Bucureşti sau în alte locuri pentru binele mănăstirii, maica Eustochia a fost, după cum spun cuvintele Evangheliei: "iconomul credincios şi atent" care a înmulţit talanţii primiţi de la Stăpânul din ceruri.

Biografia ei ne aminteşte că s-a născut la 1 aprilie 1929 în satul Schitul Hangu, comuna Ceahlău, din părinţii Vasile şi Aneta. A fost botezată cu numele Ana de preotul Constantin Bârsan, având drept naşi pe Ana Vladimir Coroamă şi Ana Manoliu1. A urmat în satul natal şapte clase şi a venit la Agapia în anul 1943 (la 14 ani), fiind ucenică la monahiile Glicheria şi Haritina Gavrilă. Cu recomandarea arhimandritei Agafia Velase a fost înscrisă la Seminarul monahal "Cuvioasa Parascheva" din Mănăstirea Agapia. A avut rezultate remarcabile în toţi anii de Seminar (anul I 9,43, anul II 9,67, anul III 9,85, anul IV 9,87).

La Bucureşti a urmat Institutul Teologic de Grad Universitar, absolvind în 1956, în urma susţinerii tezei de licenţă "Mântuitorul Iisus Hristos, persoană istorică", cu media 9,22.2

A fost călugărită la 26 septembrie 1953 împreună cu Anastasia Romanschi, în vremea stăreţiei monahiei Veronica Constantinescu. La actul tunderii în monahism au luat parte călugăriţele din soborul mănăstirii şi numeroşi credincioşi.3

În ziua de 12 decembrie 1956 Consiliul duhovnicesc, Jurul de Judecată şi Economic al Mănăstirii Agapia au ales-o în postul de casieră4, în locul venerabilei monahii Magdalena Nemţeanu, care a avut această ascultare 50 de ani.

A funcţionat ca profesoară de limbi clasice la Seminarul din Agapia, predând şi alte discipline5. În perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 1958 a fost preşedinta Cooperativei "Arta monahală" din Mănăstirea Agapia.6

Mitropolitul Moldovei şi Sucevei de atunci, Iustin Moisescu, a numit-o stareţă a Mănăstirii Agapia începând cu data de 1 octombrie 1960, înlocuind-o pe monahia Veronica Constantinescu.7 A fost instalată la 12 octombrie 1960 de către arhimandritul Dionisie Velea, exarhul mănăstirilor şi stareţul Mănăstirii Neamţ.

La 8 noiembrie 1973 primeşte rangul de stavroforă pentru "merite deosebite în slujirea monahismului".8

Prin anii 1980, la Fălticeni locuia familia scriitorului Vasile (Lala) Lovinescu. Încărcat de ani, retras din viaţa publică, Vasile Lovinescu scria permanent şi păstra în sertar textele pentru vremurile care aveau să vină. Era conştient că cenzura comunistă nu va îngădui publicarea lor. Doamna Steliana Lovinescu, o femeie admirabilă, îşi îndrepta mereu paşii către biserică şi se ruga mult, asemenea unei călugăriţe de vocaţie.

Într-o zi, pe când poposeam în casa de pe Strada Sucevei, cei doi bătrâni înţelepţi mi-au încredinţat un dar pentru monahia Filofteia Şenchea de la Agapia. Călătorind către Sihla, m-am oprit la Agapia, în casa maicii Filofteia, originară din ţinutul Braşovului, de vreo 60 de ani închinându-şi viaţa lui Hristos în cea mai cunoscută mănăstire de călugăriţe din România.

Filofteia Şenchea era consilieră a mănăstirii, călugăriţă venerabilă, ucenică şi colaboratoare apropiată a arhimandritei Agafia Velase, fostă stareţă a Mănăstirii Agapia.

În casa maicii Filofteia am cunoscut-o pe stareţa Eustochia Ciucanu. Nu ştiam atunci prea multe lucruri despre ea. Înaintea venirii ei, casa trecea prin numeroase pregătiri. Era, desigur, un musafir important. Vorbea cu înţelepciune şi zâmbea arareori. Aveam să-mi dau seama mai târziu că stăreţise mulţi ani şi că mănăstirea îi datora foarte mult - bisericile mănăstirii înnoite, pictura lui Grigorescu restaurată, la biserica de la Bogoslov, pictură nouă, gospodăria bine chivernisită, centrală termică nouă, încălzire centrală în toată mănăstirea, organizarea muzeului mănăstiresc şi a casei memoriale "Vlahuţă", permanenta supraveghere a atelierelor mănăstireşti, dar mai ales grija de mamă faţă de soborul numeros (atunci peste 400 de călugăriţe) al acestei mănăstiri. (Va urma)

Note:

1 Dovada preotului Ioan Ungurean, paroh al Parohiei Schitul Hangu, com. Ceahlău, jud. Neamţ, din 18 martie 1942 - Dosar Mănăstirea Agapia.

2 Diploma de Licenţă în Teologie nr. 247/din 20 noiembrie 1956, Arhiva Facultăţii de Teologie "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.

3 Adresa nr. 378/8 octombrie 1953 - Dosar Mănăstirea Agapia.

4 Adresa nr. 574/15 decembrie 1956 - Dosar Mănăstirea Agapia.

5 Adresa nr. 328/6 mai 1959 - Dosar Mănăstirea Agapia.

6 Adresa nr. 651/1957 - Dosar Mănăstirea Agapia.

7 Adresa nr. 13826/4 octombrie 1960 - Dosar Mănăstirea Agapia.

8 Adresa nr. 12487/30 noiembrie 1973 - Dosar Mănăstirea Agapia.