Evanghelia între ţigani

▲ Aceste vocaţii iau naştere graţie mărturiei oamenilor şi milostivirii lui Dumnezeu ▲

Există astăzi circa 36 de milioane de ţigani, din care jumătate trăiesc în India, considerată ţara natală a acestei populaţii. În ce priveşte Europa, Consiliul Europei estimează între nouă şi douăsprezece milioane, concentraţi mai ales în estul continentului, fiind constituiţi din diverse grupuri şi etnii: rromi, sinti, manuşi, kaló, kaolì, manusci etc.

Între 22 şi 24 septembrie, s-a desfăşurat, la Roma, în organizarea Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, prima întâlnire mondială a preoţilor, diaconilor şi călugărilor ţigani. „Cu Cristos, în slujirea poporului ţiganilor“ a fost tema acestei întâlniri.

Organizarea unei asemenea întâlniri a fost sugerată în anul 2005 de documentul „Orientări pentru o pastoraţie a ţiganilor“. Un an mai târziu, a avut loc, la Roma, întâlnirea de studiu a directorilor naţionali pentru pastoraţia ţiganilor.

Cum se poate vesti Evanghelia populaţiei nomade? a fost întrebarea lansată în aceste acţiuni. Trebuie cunoscute mai întâi realităţile şi mentalităţile, s-a răspuns.

S-a subliniat din nou că ţiganii se confruntă cu marginalizare, discriminare şi condiţii de sărăcie, cu dificultatea şcolarizării copiilor, având indicele ridicat de analfabetism. Faţă de ei există prejudecăţi şi stereotipuri negative. Au dificultăţi în a obţine un loc de muncă, piedici în accesul la formare profesională şi la asistenţă sanitară...

În faţa tuturor acestor lucruri societatea trebuie să depună efort pentru a-i integra, dar iniţiativa trebuie să vină şi din partea lor.

Ţiganii au trăit veacuri de-a rândul într-o situaţie de respingere, la care a urmat o reacţie ce a devenit parte integrantă a culturii lor. „Acest element cultural - se citeşte în documentul final al întâlnirii din anul 2006 - îi face părtaşi la preocuparea lui Cristos de a îndepărta orice formă de tabu şi la iubirea sa privilegiată pentru cei mai slabi“.

Pentru a promova o activitate pastorală mai adecvată, pentru a le vesti cu mai multă uşurinţă Evanghelia este important să existe preoţi şi călugări din rândul lor. Persoanele consacrate în rândul ţiganilor sunt astăzi circa o sută, dintre care 20 de preoţi numai în India, urmată apoi de Ungaria, Slovacia, Spania, România şi Italia. Franţa este singura ţară în care directorul naţional pentru pastoraţia ţiganilor este un preot din rândul lor, sprijinit de un alt preot, de trei diaconi permanenţi, de două călugăriţe şi o credincioasă consacrată, toţi fiind ţigani.

Lor li s-a adresat, la întâlnirea de la Roma, arhiepiscopul Agostino Marchetto, secretarul Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor: „Voi sunteţi partea aleasă a poporului ţiganilor şi în voi se manifestă iubirea extraordinară a lui Dumnezeu faţă de poporul vostru: vocaţia vă face să fiţi, în general, semnul tangibil că implantatio Ecclesiae (plantarea Bisericii) se împlineşte, chiar dacă are loc în mijlocul a nu puţine dificultăţi“. „Această întâlnire - a observat prelatul - afirmă cu tărie şi curaj voinţa voastră de a duce fraţilor voştri ţigani tezaurul pe care l-aţi descoperit, pe Cristos şi Evanghelia sa, şi să împărtăşiţi cu ei iubirea gratuită a Tatălui nostru care este în ceruri“.

Cum apar însă asemenea vocaţii? Arhiepiscopul Agostino Marchetto, contactat de Radio Vatican, a răspuns: „Aceste vocaţii iau naştere ca şi cele care înfloresc în alte medii, graţie mărturiei oamenilor şi milostivirii lui Dumnezeu, graţie iniţiativelor adresate ţiganilor, mai ales celor tineri, când au posibilitatea să întâlnească personal un preot, un călugăr, o călugăriţă, care îi invită să participe activ la viaţa Bisericii (...). Evident, familia rămâne primul şi cel mai important loc unde se nasc asemenea vocaţii, unde se ascultă glasul lui Dumnezeu care cheamă, mai ales dacă este un ambient de devoţiune creştină, deschis lucrătorilor pastorali. În Italia, de exemplu, cunosc un grup de persoane care, de 30 de ani, în fiecare joi, se întâlneşte la rugăciune pentru a implora darul de noi vocaţii între ţigani“.

Prima întâlnire mondială a preoţilor şi persoanelor consacrate ţigane a celebrat şi a X-a aniversare de la beatificarea lui Zeffirino Jiménez Malla, primul ţigan din istoria Bisericii ridicat la cinstea altarelor (4 mai 1997). Este vorba despre un ţigan kaló spaniol, numit şi „El Pele“. S-a născut în anul 1861 la Benavènt de Segrià, o localitate din Catalonia. Într-o seară, în anul 1936 - în timpul războiului civil spaniol -, pe stradă, Zeffirino a văzut cum era maltratat un preot şi a intervenit să-l apere. A fost ridicat şi închis. După 15 sau 16 zile, în primele ore ale zilei de 9 august 1936, a fost condus spre locul execuţiei împreună cu un grup de călugări şi laici. După mărturia şoferului camionului cu care au fost transportaţi la locul de execuţie, Zefferino a căzut sub ploaia de gloanţe, strigând „trăiască Cristos, regele“ şi strângând în mâini rozariul pe care nu l-a părăsit niciodată.

„Viaţa lui Zefferino, a notat arhiep. Marchetto, dovedeşte că Isus Cristos este prezent în diversele popoare şi rase şi că toţi sunt chemaţi la sfinţenie“.