Evanghelie bilingvă de la 1693

Continuând demersul nostru de a prezenta pe scurt tipăriturile datorate ostenelilor de multe feluri ale Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul pe care le deţine Biblioteca Sfântului Sinod, prezentăm acum „Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie (greco‑română)”, Bucureşti, 1693.

Din prefaţa semnată de Şerban al II‑lea logofăt aflăm că motivul apariţiei acestei ediţii bilingve a fost acela de a da românilor textul sacru pe limba lor, „dar pe care cei mai destoinici să‑l îndrepte de va fi nevoie, după cel grecesc.” Mărinimia domnească este din nou amintită, căci pe Evanghelie se precizează că „s‑a tipărit să să deie la pravoslavnici în dar pe cheltuiala lui Io Constantin Băsărabă Voevoda.”

Sfântului Evanghelist Ioan îi sunt dedicate două texte biografice, unul semnat de Sofronie, iar altul de Dorothei, Episcopul Tyrionului, traducător fiind Athanasie Moldoveanul, care semnează un cuvânt la pagina 370 şi epilogul (notiţa tipografică) în care‑şi cere iertare pentru eventualele greşeli de limbă, tipograf fiind Antim ieromonahul.

Această lucrare dă măsura exactă a măiestriei lui Antim şi a simţului său artistic deosebit care au dus la realizarea acestei Evanghelii, foarte echilibrată şi delicată, în care grija pentru linie şi literă se împletește cu bogăţia şi rafinamentul elementelor decorative.

Evanghelia are format mare cu 5 foi nenumerotate + 372 file cu paginaţie dublă (litere greceşti şi chirilice).

Textul este tipărit cu roşu şi negru, fiind dispus pe două coloane: prima în greacă, iar cealaltă în limba română. Pe foaia de titlu, în cele patru colţuri, apar cei patru Evanghelişti, iar în partea inferioară a acesteia se observă un medalion cu Sfinții Împăraţi Constantin şi Elena, ocrotitorii Catedralei mitropolitane (pe atunci) din Bucureşti, dar şi ai Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, care a finanţat apariţia cărţii spre a fi dăruită bisericilor româneşti de‑o parte şi de alta a munţilor.

Însemnările de pe marginea filelor atestă circulaţia şi folosirea Evangheliei în Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, aşa cum şi‑au dorit cei ce au ostenit la realizărea ei. Fericită a fost misiunea sfintelor cărţi de a‑i uni pe românii de acelaşi neam, aceeaşi credinţă şi aceeaşi limbă românească!

Biblioteca Sfântului Sinod deține şase exemplare din această capodoperă a tiparului românesc.