Ezoterismul de azi, o expresie nouă a gândirii magice

Începând încă de prin anii â70 ai secolului al XX-lea, sub influenţa mişcării New Age, semnificaţia noţiunii de ezoterism s-a îmbogăţit tot mai mult. Astăzi, mişcarea ezoterică înseamnă cu mult mai mult decât sisteme precum teozofia sau rozicrucianismul. În limbaj obişnuit, ezoterism înseamnă toate ofertele spirituale alternative, într-o lume dominată de ştiinţă şi medicină ştiinţifică. Ocultismul secolului al XIX-lea, atât cât este el încă prezent, ba chiar spiritismul, sunt asimilate ezoterismului, ca şi alte practici din sfera superstiţiei, cum ar fi terapia cu ajutorul unor pietre preţioase sau „citirea“ viitorului prin intermediul cărţilor Tarot. Desigur, la toate acestea se adaugă forme apusene ale unor idei şi metode de sorginte extrem-orientală, cum ar fi, de pildă, tantrismul moştenit din tradiţia Yoga, neoreligia japoneză Reiki, I Ging, Cartea schimbărilor etc.

Librăriile şi bibliotecile sunt pline de literatură ezoterică. Standurile consacrate acesteia sunt cu mult mai bogate decât cele consacrate teologiei. Dintr-o perspectivă strict cronologică, pot fi distinse cel puţin trei „generaţii“ pe parcursul cărora s-a conturat acest curent destul de pestriţ şi nesistematic al ezoterismului. E vorba, în primul rând, de mişcarea Hippie (copiii din flori) a anilor â60, apoi de mişcarea New Age a anilor â70 şi â80 şi, în fine, de ezoterismul atât de generos privind tot felul de terapii începând cu anii â90. Noua ofertă ocult-ezoterică pretinde că „vindecă“ nu doar bolile fizice, ci absolut orice, pornind de la cele mai mici neîmpliniri până la realizarea unei cariere profesionale de excepţie.

Practic, în spatele unor asemenea oferte de terapie generalizată nu se ascunde nimic altceva decât o formă modernă, o expresie nouă a gândirii magice. Clienţii noii „pieţe“ ocult-ezoterice pretind că ar exista „specialişti“ şi tehnici care pot rezolva orice problemă legată de viaţă. Dacă un psiholog de specialitate, de pildă, îţi spune clar că nu-ţi poate ridica IQ-ul de la 110 la 150, nu acelaşi răspuns îl găseşti pe „piaţa“ ezoterică, unde orice performanţă este posibilă.

Pe această „piaţă“ totul este negociabil, totul este de vânzare şi poate fi cumpărat, inclusiv sensul propriei vieţi. „Piaţa“ are o structură comercială, respectând întocmai criteriile oricărei economii de piaţă, respectiv cererea, oferta şi mijloacele sau căile de distribuţie (târguri de mostre, mijloace de informare audiovizuale, literatură, centre de informare etc.). Pe această piaţă, tinerii au acces limitat, întrucât nu toţi dispun de mijloacele financiare necesare. Şi, totuşi, pe aceeaşi „piaţă“, tinerii se bucură de un privilegiu în comparaţie cu adulţii, ţinând seama de faptul că ofertele ezoterice sunt mediatizate intensiv prin intermediul lumii virtuale a internetului, o lume cu mult mai accesibilă tinerilor decât adulţilor. Pe de altă parte, oferta comercială ezoterică se adresează părţii cultivate a clasei de mijloc, precum şi grupelor de vârstă medie a aceleiaşi clase, cu preponderenţă femeilor.

În general, adulţii aşteaptă să găsească pe „piaţa“ ezoterică o extensie a modelului pe care-l oferă medicina în spaţiul specific ei în toate celelalte domenii ale vieţii, de la spiritualitate până la redescoperirea sensului vieţii. Tocmai de aceea, oferta ezoterică este una strict individualistă. Ea nu-şi propune altceva decât să-l facă pe client fericit, să-l conducă spre „iluminare“, printr-o transformare a conştiinţei. Lucrul acesta nu are absolut nici o legătură cu comunitatea, nevoia de comuniune a individului sau statul din care el face parte. Este şi motivul pentru care întreaga ofertă a lumii ezoterice este pur şi simplu o ofertă de consum personal, într-o lume pluralistă şi globală.

Ezoterismul modern nu face altceva decât să ambaleze tot felul de tradiţii religioase şi magic-oculte, încercând să le facă vandabile. Întâlnirea şi amalgamarea acestor tradiţii nu are nimic de a face cu aflarea adevărului sau o oarecare evaluare critică, în sensul a ceea ce ar putea fi sau nu valabil. Pur şi simplu este vorba doar de utilitatea şi de apetitul personal al ofertantului şi al clientului. Acest pragmatism se resimte cu mult mai mult în rândul tinerilor. Ei simt nevoia unor noi experienţe, vor să aibă parte de tehnici încă necunoscute, vor să vadă dacă ceea ce şi-au propus „funcţionează“, sunt curioşi, vor să depăşească limitele obişnuite şi să testeze instinctul de toleranţă al adulţilor.

Ceea ce trebuie înţeles cu tărie este că mişcarea ezoterică în sine nu este o religie, deşi îşi asumă ocazional funcţia de religie, întrucât utilizează multe idei religioase. Dimpotrivă, ea protestează împotriva faptului că viaţa cotidiană e dominată doar de comerţ şi tehnică. De aceea, multă lume socoteşte că mişcarea ezoterică din lumea de azi nu e altceva decât expresia „nostalgiei“ după un anume comportament religios.