Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Familia creştină

Familia creştină

Data: 18 Iul, 2014

Unul dintre marile daruri pe care ni le-a dat Dumnezeu este posibilitatea de a avea o familie. Să putem avea sprijin din partea cuiva, să putem împărţi bucuriile, necazurile sau situaţiile cu care ne confruntăm în viaţă.

O familie are un ciclu de viaţă al ei, cu diferite etape. Etapa de cuplu, formarea familiei, apariţia copilului mic, familia cu adolescent şi apoi etapa în care tânărul se desprinde de familia de origine. În toate aceste etape, membrii unei familii sunt ca un „tot“ unitar, ca degetele care formează împreună o mână. Dacă un deget păţeşte ceva, întreaga mână este afectată. Foloseşti mai mult celelalte degete pentru a putea compensa nevoia.

Astfel este şi cu familia. Membrii ei sunt interdependenţi. Schimbarea sau o modificare din viaţa unuia dintre ei provoacă o schimbare în întreg sistemul familial. De aceea, dacă vreţi ca ceva să stea diferit în familia voastră, produceţi voi o schimbare, cât de mică, şi o modificare se va produce în întreaga familie. Fie că este ceva din viaţa copilului vostru, al soţiei sau al soţului ce vă doriţi să fie diferit, nu mai aşteptaţi ca celălalt să facă ceva. Acţionaţi voi în acea direcţie şi veţi avea o reacţie pe care apoi o poate urma o alta.

Mare este bucuria într-o familie în care pe toţi membrii ei îi uneşte dragostea pentru Dumnezeu. Liniştea şi pacea vor domni în acea familie, ceea ce este fundamental pentru o viaţă frumoasă. Părinţii sunt cei care pot orienta paşii copiilor lor spre a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi spre a se apropia de El. Acesta fiind cel mai important lucru, toate celelalte vin apoi în viaţa lui. Astfel încât, dacă astăzi nu v-a ascultat copilul vostru, a luat un calificativ sau o notă mică la şcoală, nu a mâncat tot din farfurie să fie motive care să vă îngrijoreze mai puţin decât dacă nu vrea să se roage sau nu merge cu bucurie la biserică.

Încă de mic, din familia de origine, viitorul adult îşi formează obişnuinţele pe care apoi le va avea pe parcursul întregii vieţi. Formaţi-i copilului vostru obişnuinţe de viaţă creştină. Mergeţi împreună la biserică, măcar duminica, la Sfânta Liturghie, o dată pe săptămână, faceţi seara împreună o rugăciune, faceţi semnul Sfintei Cruci înainte şi după masă. Pas cu pas, zi după zi, vor fi lucruri pe care apoi le veţi încadra cu uşurinţă în viaţa voastră de familie şi pe care copiii de acum şi viitorii adulţi le vor face în propriile familii.

Aşa cum îţi educi copilul, educi, în mare parte, şi pe copilul copilului tău. Noi toţi plecăm din familiile din care ne-am născut cu reguli de viaţă pe care le aplicăm pentru că ne-am obişnuit cu ele.

Cred că fiecăruia dintre voi vi s-a întâmplat să faceţi un lucru pentru că aşa îl făcea şi mama sau tata, chiar dacă el se poate face şi diferit. Aşa v-aţi obişnuit. Învăţaţi-i pe copiii voştri să aibă obişnuinţe sănătoase, pe placul şi spre bucuria lui Dumnezeu. (Psiholog Ioana Paise)