Familia şi durerile ei în societatea modernă

Trăim astăzi într-o altă dimensiune a lumii; o lume în care a pătruns tehnica, făcând imposibilă existenţa pustiului exterior; o lume în care pe creştini nu-i mai prigoneşte decât păcatul, care a devenit atât de legat de societate, de comunitatea în care trăim, încât e tot mai greu a distinge între legea lui Dumnezeu şi fărădelege, e tot mai greu a găsi vreme şi mai ales pace pentru rugăciune, pentru a ne desprinde de viaţa cotidiană, tot mai sinonimă cu păcatul, şi a ne ridica spre Dumnezeu.

În acest context, familiei îi revine un important rol de a mărturisi valorile creştine în societate: cuplul stabil, heterosexual, întemeiat cu binecuvântarea Bisericii, prin Sfânta Taină a Cununiei, ca alternativă la convieţuirea liberă şi la homosexualitate, naşterea de prunci ca alternativă la avort, o viaţă de muncă, rugăciune şi înfrânare ca alternativă la patimile şi libertinajul modern, un sfârşit creştinesc şi firesc al vieţii ca alternativă la tehnicile de sinucidere asistată. De asemenea, familiei îi revine un rol hotărâtor în educaţia morală şi creştină a tinerilor, în lupta cu viciile şi păcatele sau cu tentaţiile şi ispitele lumii de azi, ca drogurile, violenţa, televiziunea, internetul, traficul de carne vie, tirania modei etc.

Trăim, de asemenea, într-o lume în care cam tot ce ţine de viaţa sexuală este făcut public şi accesibil tinerilor la vârste tot mai fragede, când se pune tot mai mult problema educaţiei sexuale decât, de exemplu, cea a educaţiei pentru păstrarea sănătăţii, şi cu atât mai puţin a celei creştine. O lume în care practicarea sexului fără prejudecăţi, inhibiţii sau îngrădiri este privită ca o manifestare a libertăţii, când oamenii ignoră şi canoanele Bisericii, şi legile de convieţuire socială, şi glasul lui Dumnezeu din ei, mustrările conştiinţei. O lume în care homosexualitatea, pedofilia, gerontofilia, incestul au ajuns subiecte de ştiri pe canalele publice de televiziune. Lucruri care cu numai jumătate de veac în urmă erau considerate anomalii înspăimântătoare acum ne invadează viaţa şi devin idei sau chiar modele pentru unii tineri.

Schimbările majore de ordin tehnic, cultural, ideologic au antrenat schimbări radicale în mentalitatea şi viaţa cotidiană, care şi-a pierdut dimensiunea sacră a existenţei, omul dobândind o mentalitate individualistă, mercantilă, narcisistă şi nihilistă. O lume fără idealuri, în care valorile şi adevărul s-au relativizat, devenind chestiuni de alegere individuală, o viaţă solitară în mari aglomeraţii urbane, sau în faţa mijloacelor de comunicare virtuală, toate acestea adâncesc criza persoanei umane, sentimentul vidului existenţial, al singurătăţii şi determină refugiul în practici precum drogurile, violenţa, sectarismul, sinuciderea.

Depărtarea de tradiţie sau chiar negarea acesteia implică pierderea identităţii persoanei şi comunităţilor sau chiar constituirea unei noi identităţi, false şi labile, o aparenţă socială fără valori profunde, care aruncă în criză persoana umană, o face să trăiască o viaţă dublă, fără a-şi găsi împlinirea şi desăvârşirea.

Previziunile pe care le putem face vizează schimbări profunde, filtrate prin prisma mentalităţii tradiţionale şi a tradiţiei creştin-ortodoxe, destul de înrădăcinate încă în comunităţile româneşti. Sub acest semn al unei schimbări profunde în societate, ştiinţă şi în mentalul colectiv se situează şi obiceiurile vieţii de familie. Dacă, în ultima vreme, specialiştii constată dispariţia multora dintre ele, o conservare fragmentară a altora şi multiple mutaţii funcţionale, în viitor sunt de aşteptat schimbări şi mai profunde, cum ar fi înlocuirea unor (secvenţe de) obiceiuri cu altele străine de zonă sau chiar de spaţiul românesc, urmare a liberei circulaţii în alte spaţii geografice a multora dintre membrii comunităţilor tradiţionale sau a urmăririi unor emisiuni pe teme de cultură tradiţională la posturile de radio şi tv. Aşteptăm, de asemenea, inventarea unor "tradiţii" sau asumarea de către comunitate a unor fapte pe care să le includă în rândul tradiţiilor. De asemenea, este de aşteptat o pronunţare a societăţii tradiţionale asupra problemelor familiei contemporane enumerate mai sus, precum şi a noilor tehnologii ce vizează viaţa de familie, pe măsura cunoaşterii şi/ sau adoptării lor de către membrii comunităţii tradiţionale.