Biserica explică şi aplică Scriptura în conţinutul ei autentic prin Tradiţia apostolică păzită de ea, Tradiţie care a dat adevărata explicare şi aplicare a Scripturii. Dar Tradiţia aceasta a format şi menţine Biserica, iar Biserica e obligată să păzească conţi-nutul Scripturii în sensul lui autentic, în înţelesul în care i l-a transmis Tradiţia apostolică de la care nu se poate abate.
Scriptura există şi e aplicată prin Biserică. Fără Biserică n-ar fi fost Scriptura. Canonul Scripturii se datoreşte Bisericii, mărturiei ei. Scriptura s-a scris în Biserică şi Biserica a dat mărturie despre autenticitatea ei apostolică. Biserica îşi are originea directă în lucrarea Apostolilor călăuzită şi însufleţită de Duhul Sfânt în prima aplicare a Revelaţiei şi Tradiţiei apostolice. Ea nu a luat fiinţă prin mijlocirea Scripturii. Scriptura a luat naştere în sânul Bisericii şi spre folosul ei, ca fixare în scris a unei părţi a Tradiţeii apostolice, a unei părţi a Revelaţiei, pentru a o hrăni din şi a o menţine în Hristos cel autentic transmis prin Tradiţia întreagă.
(Părintele Dumitru Stăniloae – Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol I)
.jpg)
