Ferestre spre pieire

Astăzi ne confruntăm cu nenumărate forme de ispitire, prin lipsa pazei uşilor voinţei, raţiunii şi sentimentului nostru, iar cele mai periculoase sunt cele care intră sub acoperişul caselor noastre, ferestre spre pieire. Priveliştile urâciunii prin prezenţa sub diferite tehnici moderne, dar mai ales a celei mai cunoscute ferestre actuale - internetul -, a milioanelor de înfăţişări pornografice nu reprezintă altceva decât coborârea omului în cele mai de jos ale vieţuirii, la starea de vierme, căutând un blid de mâncare. Este mai uşor astăzi a desfrâna sau a imita desfrânare pentru a fi promovat în această industrie şi a arăta întregii lumi păcatele cu care se laudă, de care trebuie să se ruşineze şi pentru care, de nu se vor lepăda, se vor osândi. Pe aceşti promotori ai spurcăciunilor trupeşti nepocăiţi şi neîndreptaţi îi aşteaptă orbirea, întunericul ce poate fi pipăit, negura cea deasă a singurătăţii, iadul veşniciei chinuitoare.

Această ispitire loveşte în tineri şi vârstnici, în toate categoriile sociale, în oamenii vulnerabili, care devin dependenţi de acest duh chinuitor şi atât de păgubitor. Accesibilitatea e din ce în ce mai simplă, însă avem decizia de a deschide sau de a ignora, de a lupta decisiv pentru paza tuturor simţurilor pentru a nu fi întinate, pentru a nu se altera chipul lui Dumnezeu din noi.

Ne aflăm într-o societate tot mai lejeră în gândire, care a răsturnat adevăratele valori, care permite, dezinteresată de cele sufleteşti, prezenţa în viaţa noastră a imaginilor amintite, fabricate în laboratoarele iubitorilor de arginţi, de neconceput şi netrăite de mulţi dintre noi, dar cu puternice influenţe asupra minţii umane. Este adevărat că mulţi dintre oameni confundă strada cu plaja, dar a denatura imaginea firii umane înnoite în Hristos Domnul prin botezul apei şi al pocăinţei, prin asemănarea cu animalele, păsările sau târâtoarele pământului nu este altceva decât un război la baionetă cu slujitorii răului, care promovează ideile idolatriei păgâne, folosindu-se de apariţia actualei tehnici vizuale, şi nu numai.

Lot, cetăţean al Sodomei, a reuşit să aibă o femeie credincioasă şi două fete neprihănite în cel mai proeminent context al degradării firii umane prin apogeul păcatului desfrânării. Prin aceasta el dovedeşte înţelepciune, atât prin statornicia credinţei şi menţinerea familiei în curăţie, fapt care s-a datorat unei educaţii lucrătoare şi ziditoare de suflet, cât şi prin salvarea unei cetăţi mai mici din apropiere; la toate acestea se adaugă chipul jertfelniciei adevărate când este gata să-şi piardă viaţa celor două fiice pentru a-i apăra pe cei Doi Oameni. Ne gândim că, dacă a fost posibil atunci, este cu putinţă şi astăzi, dacă înţelepciunea omenească se alătură în chip smerit înţelepciunii dumnezeieşti, în ascultare şi în împlinirea poruncilor duhovniceşti, fără de care nu există mântuire.

Aşadar, omul se află permanent în imediata vecinătate a multor ferestre şi are capacitatea liberei voinţe de a hotărî ceea ce vrea să vadă. El se poate bucura de vederi duhovniceşti prin sfintele slujbe, picturile bisericeşti, citirea cărţilor folositoare de suflet, pelerinaje şi altele ca acestea sau se poate amăgi şi întrista în preajma celor ce locuiesc în casele nelegiuirilor, în întunericul diferitelor şi diversificatelor fărădelegi.

Este datoria noastră de a trage nenumărate semnale de îngrijorare în ceea ce priveşte ispitirea de lângă noi, şubrezirea tot mai accentuată a întemeierii unei familii bazate pe fundamentul primelor porunci de la creaţie. Săgeţile arzătoare ale celui rău se intensifică îngrijorător şi ne va fi tot mai greu să stârpim nelegiuirea dacă cochetăm şi ne tocmim cu ea. Nu trebuie să îngăduim nimic, fiindcă nu-i loc de toleranţă cu păcatul. El trebuie condamnat şi răstignit, îngropat şi dat uitării, iar purtătorul păcatului să învieze şi să moştenească viaţa veşnică.