Tema Învierii Domnului a fost una mult iubită Mitropolitului Bartolomeu Anania, pe care a tratat-o și dezvoltat-o din diferite unghiuri de înțelegere în scrisorile pastorale pascale, în cei 18 ani de
12 Mai, 2024
Fiecare om are propria frumuseţe
Un luptător vestit a mers odată la un renumit călugăr pentru a-i cere sfatul. În momentul în care a intrat în biserică şi l-a văzut pe ultimul cufundat în rugăciune, s-a simţit mult mai prejos decât acesta; în ciuda faptului că luptase toată viaţa pentru pace şi dreptate, el nu ajunsese nici pe sfert la starea de har atinsă de bărbatul din faţa lui.
„De ce simt din toată fiinţa mea că sunt inferior?“, l-a întrebat el pe ucenicul părintelui care tocmai îşi terminase rugăciunea. „Am înfruntat de nenumărate ori moartea, le-am luat apărarea celor slabi şi nu există nimic în viaţa mea de care m-aş putea ruşina. Cu toate acestea, atunci când l-am zărit rugându-se pe părintele tău, am simţit că viaţa mea este măruntă şi lipsită de importanţă.“
„Aşteaptă“, i-a spus ucenicul. „După ce voi termina ce am de făcut pentru astăzi îţi voi răspunde. Omul nostru şi-a petrecut întreaga zi şezând în curtea mănăstirii, privind la oamenii însetaţi de o povaţă, care intrau şi ieşeau de la bătrânul îmbunătăţit. Călugărul îi primea pe toţi cu aceeaşi răbdare şi cu un neschimbat zâmbet al iluminării întipărit pe faţă.
În cele din urmă, răbdarea omului de arme a început să cedeze, întrucât el era născut să acţioneze şi nu să aştepte.
La căderea nopţii, atunci când toată lumea plecase, el a întrebat: „Acum poţi să îmi dai sfat şi învăţătură?“
Luna plină strălucea pe cer, iar întreaga atmosferă din jur era scăldată în linişte.
„Ai văzut cât de frumoasă este luna?“, a murmurat ucenicul.
Ea va traversa întreaga boltă cerească, iar mâine soarele îşi va trimite din nou razele asupra noastră. Lumina soarelui este însă mai strălucitoare decât cea a lunii, şi scoate în evidenţă toate detaliile lumii care ne înconjoară: copacii, munţii, norii. Am contemplat luna vreme îndelungată şi nu am auzit-o niciodată spunând: „De ce nu strălucesc la fel de tare precum soarele? Oare pentru că sunt inferioară?“
„Nici nu avea cum să facă asta“, a răspuns cel venit pentru sfat. „Luna şi soarele sunt lucruri diferite şi fiecare are propria-i frumuseţe. Nu ai cum să le compari.“
„Ai aflat deja răspunsul. Tu şi monahul pe care îl admiri atât de mult sunteţi oameni foarte diferiţi. Şi fiecare din voi luptă în felul său pentru credinţa lui şi face astfel posibil ca lumea să fie mai bună; restul nu este decât aparenţă.“ (Preluare şi adaptare după http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/)
