Fii cinstit față de tine!

Adevărul e povara și libertatea noastră. Suportarea poverii adevărului este calea care duce la libertate. Este prețul plătit pentru a ajunge la libertate și semnul autenticității ei. Nu poți intra în libertate fără să jertfești ceva. Libertatea costă, iar miza ei este veșnicia. Adevărata libertate nu este aceea de a alege între două tipuri de covrigi de pe raft. Libertatea fără miză și fără preț nu este libertate. Ea se leagă de adevăr, este imposibilă în afara lui. Fără adevăr suntem prizonierii unei lumi volatile, cusute din iluzii și minciuni. O lume a fantasmelor fascinante. Și nu e deloc ușor să te desprinzi din lan­țurile transparente, dar atât de reale și de tari ale iluziilor. Mai ales iluziile despre sine. Să fii cinstit cu cei din jur este onorabil, sănătos și admirabil. Și totuși, nu-i nici pe departe atât de greu pe cât este să fii cu totul onest cu tine însuți. Când ai reușit să te privești nefardat în oglindă, când au căzut și s-au sfărâmat toate măștile, să fii cinstit față de ceilalți nu mai este chiar o aventură imposibilă.

Nu minimalizez câtuși de puțin importanța pe care o are cinstea între oameni. Suntem cu toții legați de natura comună pe care o îm­părțim. În felul acesta suntem uniți fie că vrem, fie că nu; conștienți sau nu. Nu ne putem desface din strânsoarea aceasta.

În plus, suntem conectați unii cu alții voluntar prin încredere. Cuvântul dat se materializează și are greutate. Pentru ca aceste legături voluntare să reziste, cinstea este fundamentală. De aceea nu există decât puține gesturi mai abominabile decât trădarea și necinstea. Nu sunt păcate ori simple greșeli, ci acte care dezumanizează.

Sinceritatea față de sine este domeniul cel mai delicat. Adâncimile noastre ultime ne sunt adesea necunoscute. „Omul cel tainic al inimii” (I Petru 3, 4) se lasă văzut cu mare greutate. Asceza are ca scop să ne descopere adevărul nostru ultim, pe care să îl punem înaintea lui Dumnezeu.

Există două paliere ale nesin­cerității față de sine: lașitatea și neputința. Uneori nu vrei să te privești în oglindă pentru că îți este frică. Alteori, însă, se poate întâmpla să privești cu obstinație în oglindă și totuși să nu vezi nimic.

În ambele cazuri, asceza este centrală. Te întărește și îți aduce luciditatea smereniei, singura lentilă prin care te poți privi cu sinceritate. Apoi să fii cinstit cu cei de lângă tine devine de la sine înțeles.