Fii tare, fără tărie

Dragă părinte Iulian

„Bună ziua,

Azi, la biserică, aşteptând să-mi vină rândul la spovedit, am găsit ziarul Lumina.

Răsfoind, am văzut adresa dvs. Eu mă numesc Oana, iar pe mama mea o cheamă Maria.

Are 54 de ani şi este alcoolică. Am internat-o în Botoşani de 5 ori la spitalul de psihiatrie, dar fără nici un rezultat. Cum ajunge acasă, o ia de la capăt. Tatăl meu, deşi a fost profesor, a murit tot alcoolic. Din cauză că a băut foarte mult, s-a îmbolnăvit de ciroză, a făcut complicaţii, şi în 10 zile a murit. Mama bea şi ea de vreo 15 ani, dar în ultimul timp starea ei s-a agravat, mă urăşte că am internat-o în spital şi mi-a zis că de băut nu se lasă, că ăsta e viciul ei.

Eu nu pot să accept aşa ceva. Ştiu că asta îi va aduce moartea, iar când bea e şi foarte rea.

Ce mă sfătuiţi? Cum să procedez? Cu cine să vorbesc? Vă rog mult să mă ajutaţi, de mică sufăr din cauza aceasta, iar acum sunt mare şi tot mă afectează. Vă mulţumesc mult!“

Doamne ajută, Oana!

Ne bucurăm că ne-ai scris. În câteva cuvinte, am să încerc să îţi spun câte ceva despre cauza suferinţei mamei tale. Alcoolismul este o boală biologică, psihologică, socială şi spirituală. Este, de asemenea, o boală tratabilă, dar nevindecabilă. Ce înseamnă asta?

Alcoolismul este, în multe privinţe, asemănător cu diabetul. O dată instalat, nu mai poţi face nimic decât să înveţi să supravieţuieşti cu el. Asta nu înseamnă că te resemnezi, ci doar că lupţi într-un mod diferit. După cum în cazul diabetului controlul foarte strict al alimentaţiei te ajută să-l ţii sub control, tot aşa în cazul alcoolismului, abstinenţa totală este singura opţiune sigură, dacă persoana în cauză acceptă că este bolnavă de alcoolism, că este neputincioasă în faţa alcoolului şi că are nevoie de ajutor. Pentru un alcoolic, este mai uşor să nu bea deloc decât să bea un pahar şi să se oprească. Pentru un alcoolic un pahar este prea mult, iar 100 sunt prea puţine. Un strop de alcool poate declanşa o „foame“ nebună de mai mult, pe care un alcoolic veritabil nu o poate controla. Mama trebuie încurajată să nu bea doar primul pahar.

În al doilea rând, faptul ca tatăl tău a fost dependent de alcool, profesor fiind... alcoolul nu ţine cont de persoane, de statusul social, de pregătirea profesională, etc. Alcoolul este „viclean, derutant şi puternic“.

În al treilea rând, trebuie să afli că mama ta înainte de a fi alcoolică, a fost co-dependentă, adică dependentă de dependenţa alcoolicului, de comportamentul alcoolicului... ea a re-acţionat de cele mai multe ori atunci când el era băut, în loc să acţioneze. E de înţeles - nu ştia, la acea vreme, că alcoolismul este o boală!

Co-dependentul trăieşte sentimente de ambivalenţă în relaţia cu alcoolicul… câteodată îl iubeşte şi îi este milă de el, iar uneori îl urăşte. Pentru că nu reuşeşte, cel mai adesea, să îşi gestioneze sentimentele şi trăirile, în relaţia cu persoana dependentă, îşi va inhiba sinele şi va bea fie din răzbunare, fie pentru „a înţelege“ din interior problema. Este posibil ca şi tu să fi intrat în capcanele co-dependenţei. Pentru a-ţi verifica gradul de co-dependenţă îţi pot recomanda site-ul nostru pentru membrii familiilor alcoolicilor.

Nu în ultimul rând, faptul că mama ta a spus că „ăsta e viciul ei...“, nu înseamnă că vrea să o laşi să moară sub influenţa alcoolului... în schimb, unul dintre simptomele bolii este dorinţa aprigă de a consuma alcool şi de a avea provizii pentru momentele de sevraj...

Tu ai ocazia să o înţelegi că nu bea din plăcere, ci pentru că are nevoie şi fizic şi psihic. Trateaz-o ca pe o persoană bolnavă.

În Botoşani nu există încă un grup de A.A. (Alcoolici Anonimi), dar există la Piatra Neamţ şi la Iaşi. Internarea la dezalcoolizare este doar o soluţie de moment şi trebuie urmată neapărat de psihoterapie de grup, spovedanie, întoarcerea la Dumnezeu. Dacă ai drum prin Iaşi, te aşteptăm cu drag la sediul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“, str. Costachi Negri nr. 48, Iaşi, tel. 0232-220548, int. 107.

Cei interesaţi, ne pot scrie pe adresa Centrului: centrulsfnicolae@yahoo.com

Îţi doresc pace sufletească!