Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
File din programul duhovnicesc al părintelui Thomas Hopko
În urmă cu o săptămână scriam aici despre sfaturile părintelui Thomas Hopko privind nevoinţa personală. Erau primele gânduri dintr-un set de 55 de maxime care aduc o perspectivă lucidă, realistă, aplicabilă asupra ascezei. Învăţăturile sintetice ale părintelui Thomas Hopko nu suferă de păcatul destul de frecvent al sfaturilor duhovniceşti: nu se transformă într-un reţetar.
Iată, în continuare, câteva îndemnuri din aceeaşi serie: „Citeşte cărţi bune, câte puţin odată“. Gândul acesta ne pune în atenţie importanţa pe care o are lectura în viaţa duhovnicească. Prin lectură ne împărtăşim de experienţa marilor părinţi care ne-au precedat. Intrăm în lumea duhovnicească şi ne familiarizăm cu ea. În acelaşi timp, însă, este prevenit heirupismul. Progresul duhovnicesc, la fel ca înţelepciunea, se dobândeşte în timp. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rodească, dar nu peste noapte. E nevoie de vreme şi de aşezare pentru a se înrădăcina. Lectura, fie duhovnicească sau de alt tip, are şi ea nevoie să fie procesată. Iar părintele Thomas Hopko recomandă măsura.
„Fii politicos cu oricine, în primul rând cu membrii familiei“ este un alt sfat al părintelui Thomas Hopko. Sunt nenumărate cazurile creştinilor care îşi ignoră sau sacrifică propriile familii şi cred, în acelaşi timp, că practică iubirea aproapelui. Bunătatea trebuie manifestată şi acolo unde este cel mai greu, alături de casnici, de familie; nu doar în lucrurile mari, ci mai ales în cele mici şi aparent nesemnificative.
Pentru părintele Thomas Hopko viaţa duhovnicească nu este străină de viaţa cotidiană. De aceea, curăţenia, ordinea, un hobby sănătos şi folositor, exerciţiile fizice făcute cu regularitate sunt şi ele parte integrantă dintr-un regim de viaţă cu implicaţii duhovniceşti. La fel ca simplitatea, cinstea (faţă de sine în primul rând), realismul, recunoştinţa, veselia, simplitatea şi discreţia, atenţia la celălalt, trezvia, vorbirea simplă, clară, fermă şi directă, toate ţin de un creştinism care a devenit însăşi viaţa noastră.
Viaţa unui creştin nu este acră, de aceea părintele Thomas îndeamă: „Nu te plânge, nu bombăni, nu murmura sau nu te văieta“. Viaţa în Hristos aduce cu sine o inversare a piramidei valorilor. Accentul se mută de pe sine pe ceilalţi. Consecinţele practice sunt exprimate de părintele Thomas Hopko sub forma câtorva sfaturi: „Nu căuta milă sau preţuire“, „Nu te compara cu nimeni“, „Nu judeca pe nimeni pentru nimic“, dar nici „nu încerca să convingi pe nimeni de nimic“, „Nu te apăra şi nu te justifica“, „Acceptă recunoscător critica şi analizeaz-o cu grijă“.
A fi creştin nu înseamnă să te transformi într-un sfătuitor universal, un om care are răspunsuri la orice. Părintele Thomas Hopko o spune limpede: „Sfătuieşte doar atunci când ţi se cere sau când este de datoria ta să o faci“. În privinţa ta „să nu ai aşteptări, în afară de a fi ispitit cu înverşunare până la ultima suflare“, iar „când cazi, ridică-te imediat şi ia-o de la capăt“ şi „cere ajutor când ai nevoie de el, fără teamă şi ruşine“.
Iată câteva elemente din programul duhovnicesc al părintelui Thomas Hopko, un program realist şi sintetic ce răspunde nevoilor omului modern, aflat în căutarea veşniciei.