Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Film inspirat din drama unor călugări
Des hommes et des dieux" ("Oameni şi zei") este un film francez în regia lui Xavier Beauvois, 43 de ani. La cea de-a 63-a ediţie a Festivalului de film de la Cannes (mai 2010) a luat Marele premiu al juriului, precum şi Premiul juriului ecumenic. Este vorba de un film religios şi faptul este cu atât mai interesant, cu cât tot mai puţine filme cu caracter religios ajung la Cannes.
Filmul se inspiră din drama călugărilor de la Tibhirine, asasinaţi în mănăstirea catolică din sudul Algeriei în anul 1996. Într-adevăr, duminică, 26 mai 1996, 40.000 de clopote din tot atâtea biserici câte există în Franţa au sunat a moarte, omagiind pe cei şapte călugări francezi ucişi în Algeria, în ziua de 21 mai: Christian-Marie de Cherge (59 de ani), Luc Dochier (82 de ani), Celestin Reingeard (62 de ani), Michel Fleury (52 de ani), Bruno Lemarchand (66 de ani), Christophe Leberton (45 de ani) şi Paul Favre-Miville (57 de ani). Asasinarea a fost atribuită mai întâi Grupului Islamic Armat (GIA), dar după 12 ani s-a constatat că e posibil să fie la mijloc o eroare a armatei algeriene. Călugării fuseseră sechestraţi din mănăstirea lor "Notre Dame de lâAtlas" din Tibhirine cu două luni în urmă (în noaptea de 26 spre 27 martie 1996). În schimbul vieţilor trapiştilor, GIA a cerut eliberarea militanţilor lor închişi în Franţa şi în Algeria. În ziua de 30 mai 1996, capetele celor şapte au fost găsite la câţiva km de oraşul Medea (la sud-vest de Alger). Trupurile lor n-au mai fost găsite. Făceau parte dintr-un ordin de călugări care vorbeau puţin şi aveau un vot de "stabilitate" care îi lega până la moarte de comunitatea şi de locul unde erau. De aceea au refuzat protecţia armată în urma "vizitei" făcute de şase persoane înarmate în Ajunul Crăciunului din anul 1993, care au încercat să-i oblige la "colaborare" cu mişcarea armată (ajutor medical, sprijin economic şi logistic). În acel context, părintele Christian-Marie Cherge, abatele mănăstirii, a scris familiei. Pe plic era menţiunea: "Când se întrevede întoarcerea la Dumnezeu..." Printre altele, notează: "Dacă mi s-ar întâmpla într-o zi - şi aceasta ar putea fi chiar astăzi - să fiu victima unui terorism care are intenţia de a-i extermina pe toţi străinii care trăiesc în Algeria, mi-ar plăcea ca Biserica mea, comunitatea mea, familia mea să-şi aducă aminte că viaţa mea a fost dăruită lui Dumnezeu şi acestei ţări. Să accepte că singurul Învăţător al vieţii nu este străin de această plecare. Să se roage pentru mine: cum voi fi găsit vrednic de o astfel de ofrandă? Să unească această moarte cu moartea atâtor sărmani, lăsaţi în indiferenţa anonimatului. Viaţa mea nu are un preţ mai mare decât al altora". Regizorul Xavier Beauvois a rămas impresionat de austeritatea acestei comunităţi cisterciene, de liniştea şi de rugăciunea care o caracteriza. Credinţa şi dăruirea călugărilor l-au atras. Regizorul redă povestea acestor călugări care s-au hotărât să înfrunte violenţa şi teroarea ce au cuprins regiunea. Filmul arată cum ei trăiesc în bună înţelegere cu musulmanii din zonă. Când în film moare un terorist, abatele îşi face cruce, pentru că şi teroristul este un om pentru sufletul căruia e bine să te rogi. Violenţa ameninţă. O echipă de muncitori croaţi este masacrată de un grup islamic armat. Călugării refuză să intre sub protecţia armatei şi aleg să rămână, deşi ameninţarea nu dispare. Întrucât trebuie să vorbească puţin, cuvintele călugărilor sunt înlocuite cu priviri sau cu gesturi. Punctele de vedere împotriva fundamentaliştilor sunt susţinute de localnicii în vârstă sau de autorităţi. Pe baza diferenţelor de accent, localnicii observă cum călugării sunt răpiţi în urma unei operaţiuni a membrilor armatei algeriene deghizaţi în terorişti. Filmul se opune opresiunii şi manipulării. El îi bulversează pe cei care îl privesc şi îi face să trăiască cu intensitate drama acestor monahi. "Aceşti oameni erau aventurieri, artişti ai iubirii, oameni care merg până la capătul lucrurilor, al gândirii lor, odată cu credinţa, cu rigoarea... Astăzi este foarte rar să te dăruieşti, să te interesezi de alţii", a explicat Xavier Beauvois într-un interviu acordat AFP la Cannes. "Dacă societatea ar avea doar 5% de astfel de oameni, ar merge mai bine", a adăugat el. Lambert Wilson a jucat rolul abatelui. "Filmul, declară el, este despre cum să fii om, nu neapărat creştin. Christian Cherge a încercat să facă o punte între creştinism şi islamism, şi a reuşit până la un punct."