Fotbalul - un nou fenomen cu urmări violente

Fotbalul reprezintă de mult timp un subiect căutat, care a început să fie apreciat de persoane de toate vârstele şi categoriile. Poate că, în urmă cu treizeci de ani, nu puteam vorbi de un fenomen, dar astăzi cu siguranţă nu îl putem trece cu vederea. Violenţele care merg până la ucidere, sau bannerele tot mai dure, conflictele dintre suporteri şi conducerea echipei favorite ţin capul de afiş al multor ziare cu un profil total diferit de cel sportiv. Fotbalul a devenit un fenomen naţional.

Meciurile au devenit în dese rânduri doar un pretext pentru acţiuni violente. Este adevărat că nu putem afirma că fotbalul este vinovat în vreun fel de generarea acestor comportamente. Anul acesta, însă, exemplele negative au început să se înmulţească. Suporterii echipelor engleze West Ham şi Milwall au fost la un pas de măcel reciproc. Un om a murit din această cauză. Fanii echipei Dinamo Bucureşti aproape au intrat pe gazon la meciul recent al favoriţilor cu Slovan Liberec. Bătăile cu jandarmii sunt o constantă pentru anumite grupuri de suporteri. Ceea ce îngrijorează în ultima vreme tot mai mult sunt violenţele bine plănuite, dirijate raţional. Putem spune că atunci când se produce o violenţă în masă, persoanele se pot lăsa duse de val, pentru că mediul o permite şi o încurajează. Ce mai putem spune, însă, atunci când câţiva indivizi coordonează cu sânge rece o bătălie cu adversari la fel de conştienţi?

Un documentar realizat în Marea Britanie ne vorbeşte de astfel de cazuri. Este vorba despre misiunea unui poliţist sub acoperire infiltrat între câţiva suporteri fanatici ai unei echipe de fotbal. Povestirile membrilor sunt efectiv halucinante. Ei se ocupau de coordonarea unor violenţe de nedescris. Luau legătura cu suporterii adverşi, stabileau un număr de membri de comun acord şi apoi căutau un loc unde să se poată bate în toată regula. Şeful acestui grup afirma că lovise mortal cel puţin trei oameni în cariera sa. Fotbalul devenise un paravan al violenţei...

Un exemplu concret este cazul fotbalistului columbian Andres Escobar, ucis pe data de 2 iulie 1994, după eliminarea naţionalei Columbiei de la cea mai importantă competiţie a naţiunilor. Fiind fundaş, îşi înscrisese un autogol în meciul contra echipei Statelor Unite ale Americii. A fost împuşcat într-o parcare. În doar 20 de ani, între 1989 şi 2009, nu mai puţin de 12 fotbalişti şi un arbitru au fost ucişi în Columbia. Erau bănuiţi că ar fi vândut meciuri! Nu ştiu dacă mai este necesar să oferim şi alte exemple, dar nu credem că acestea ne pot lăsa chiar reci. Copiii noştri merg pe stadion să îşi încurajeze echipa favorită şi dau peste aceste grupuri de indivizi fanatici, care nu au limite în manifestări. Uciderea fotbaliştilor, măcelărirea forţelor de ordine sau a suporterilor echpei adverse sunt acte lipsite de orice explicaţie raţională.

Apreciem fotbalul pentru faptul că încurajează munca în echipă. Îl apreciem pentru dovezile de fair-play pe care ni oferă uneori, pentru meciurile caritabile care strâng sute de mii de euro pentru copiii defavorizaţi sau suferinzi. Este o muncă cinstită, ca oricare alta în multe cazuri, şi nu sunt puţini fotbaliştii care au dat dovadă de un caracter admirabil în timpul exercitării carierei sportive şi după încheierea ei. Nu putem tolera, însă, exemplele negative care distrug această frumuseţe a sportului. Vedem jucători care militează pentru evitarea rasismului sau a violenţei, dar care nu sunt ascultaţi. Stadioanele nu mai primesc doar oameni veniţi să îşi aclame favoriţii, ci fiare însetate de victorii şi de sânge. Fotbalul merită mai mult de atât. Fotbalul merită oameni pregătiţi să înveţe din exemplele sale de sacrificiu, fair-play şi dragoste pentru muncă. Oameni însetaţi de partea sa pozitivă. Orice lucru pe lumea aceasta are şi o parte duhovnicească, o parte care îşi aşteaptă adepţii şi susţinătorii. Violenţa nu trebuie să mai fie o opţiune...