Fotografia, artă și istorie

În 11 ianuarie a.c. se împlinesc 210 ani de la nașterea lui Carol Popp de Szathmary (1812-1887), recunoscut ca primul fotograf din România. Pentru a-l comemora pe cel considerat întemeietorul artei fotografice din țara noastră, dar și arta fotografiei, din 2010 Guvernul a hotărât ca în ziua de 11 ianuarie a fiecărui an să se sărbătorească Ziua artei fotografice în România.

Pionierul artei fotografice românești, Carol Popp de Szathmary, s-a născut la 11 ianuarie 1812, la Satu Mare, a studiat o perioadă la Blaj, iar apoi la Roma. Întors în țară, s-a mutat la București, în 1843, unde a deschis primul atelier foto din România, unul dintre cele mai moderne din Europa acelor vremuri. A rămas memorabil în istoria artei fotografice, deoarece a hotărât să meargă pe front spre a imortaliza chipuri şi scene din Războiul Crimeii (1853- 1856). Prin publicarea acestora a devenit primul artist fotograf român şi primul fotoreporter de război din lume. După Unirea Principatelor din ianuarie 1859, a primit numirea de fotograf oficial al principelui Alexandru Ioan Cuza, iar după abdicarea lui, și al regelui Carol I al României. Realizările sale în domeniul artei fotografice rămân remarcabile: este autorul unui album cu vederi din Transilvania, precum și al portretelor deputaților din Dieta Transilvaniei, dar și al unor fotografii de pe câmpul de luptă din timpul Războiului de Independență din 1877. La Academia Română se păstrează chiar prima fotografie realizată în România de Carol Popp de Szathmary, în anul 1848, o calotipie ce înfățișează un „Cupidon cu brațele frânte”, o statuetă din colecția personală de antichități. Întemeietorul artei fotografice românești a trecut la cele veșnice în data de 3 iunie 1887.

S-au perindat pe răbojul istoriei 174 de ani de atunci, timp în care pasionații de fotografie au lăsat posterității imagini deosebite, ce aduc cu sine lumina trecutului, lumina unor evenimente deosebite, lumina unor personalități emblematice ale istoriei și culturii românești. Însăși etimologia cuvântului „fotografie” de­semnează acțiunea de „a scrie cu lumină” (τό φώς, φωτός - lumină; γράφω - a scrie). Astăzi, a face sau a distribui o fotografie reprezintă un lucru atât de comun, încât nu ne mai pare ceva spectaculos. Dar, dacă am cugeta la răbdarea și priceperea „pionierilor” acestei arte, de la mijlocul veacului al XIX-lea și până în vremurile noastre, poate am prețui mai mult fotografia și fotografierea: prin ele, cei de odinioară au avut inspirația și dorința să imortalizeze aspecte importante din trecutul nostru, căci arta fotografică presupune răbdare și multă atenție, atât din punct de vedere estetic, cât și profesional. Maeștrii fotografiei nu doar „scriu cu lumină”, ci, pentru ca „minunea” să se înfăptuiască, ei orânduiesc lumini și umbre, plănuiesc imaginea în amănunt și așteaptă câteva secunde, minute sau chiar ore întregi pentru ca totul să iasă perfect, străbătând uneori distanțe însemnate, înfruntând adesea și vitregii ori potrivnicii.

În ziua celebrării artei fotografice se cade a-i elogia nu doar pe fotografi, ci și pe meticuloșii colecționari de fotografii, care nu lasă să se aștearnă praful uitării și al ignoranței peste imagini din trecut, ci aduc în contemporaneitate frumuseți și veritabile pagini vizuale de istorie.

Un astfel de cercetător priceput și conștient de toate aceste aspecte se dovedește muzeograful Ionuț Stigleț de la Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț; domnia sa a organizat o expoziție temporară de fotografii și ilustrate poștale având ca obiectiv punerea în valoare a unor mărturii istorice deosebite privind trecutul Mănăstirii Neamț. Practic, domnul Stigleț a realizat o colecție de aproape 200 de fotografii și 120 de cărți poștale, toate reprezentând Mănăstirea Neamț, imagini datate din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și până-n prezent. Expoziția, inaugurată la 22 noiembrie anul trecut, poate fi vizitată până la sfârșitul lunii aprilie a.c.. În perioada mai-septembrie, colecția de fotografii și cărți poștale va fi expusă la Mănăstirea Neamț, fiind îmbogățită cu numeroase gravuri, litografii, picturi, cărți poștale și fotografii aflate în arhiva lavrei nemțene sau în colecția personală a părintelui arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul chinoviei.

Faima mănăstirii nemțene, dar și trecutul ei multisecular, alături de frumusețea arhitectonică a ansamblului monahal, i-au determinat pe numeroșii pelerini sosiți la Neamț să imortalizeze parte din aceste frumuseți și să le păstreze ori chiar să le împărtășească rudelor sau prietenilor aflați în țară ori la mari depărtări, chiar peste Ocean. Autorul expoziției îmi relata cu bucurie cum a reușit să adauge în colecția sa câteva fotografii ale Mănăstirii Neamț provenite din îndepărtata Americă, acolo unde au fost achiziționate de veritabili colecționari. Nu știm dacă deținătorii respectivelor fotografii au pășit vreodată pe meleagurile noastre și nici cum au intrat în posesia imaginilor „scrise cu lumină” despre marea lavră, dar, în mod cert, acele ilustrate le-au înlesnit cunoașterea, măcar în parte, a istoriei și frumuseții ctitoriei Mușa­tinilor.

Invitându-vă să călătoriți prin istoria vizuală a Mănăstirii Neamț de aproape două secole, vizitând expoziția „Mănăstirea Neamț în fotografii și cărți poștale ilustrate”, le dorim tuturor fotografilor, dar și colecționarilor de fotografie, multă inspirație și spor în frumoasa activitate creativă de a „scrie cu lumină” sau de a colec­ționa „scrieri din lumină”.