Frica păzeşte

Am încheiat articolul de săptămâna trecută citând o zicătoare, „Frica păzeşte bostănăria“; un cititor al ziarului nostru, istoric, îmi atrage atenţia că, în ultimul timp, a auzit şi a citit diverse formule expresive pe tema fricii pe post de… paznic şi se întreabă care este raportul dintre membrii acestei adevărate familii frazeologice.

Observaţia este foarte interesantă din mai multe puncte de vedere. Formula „canonică“, adică cea de bază, este cea în care apare termenul bostănărie ori sinonimul său, pepenărie, iar expresia figurată, metaforică, a luat naştere în mediul grădinarilor tot aşa cum, de exemplu, a-i lipsi cuiva o doagă a luat naştere în mediul butnarilor, al celor care fac vase din lemn, iar a trage sforile, „a manipula“ în lumea bâlciului, a păpuşarilor.

În ceea ce priveşte utilizarea de astăzi, constatăm, mai întâi, asocierea expresiei originare cu precizarea situaţiei la care învăţătura este aplicată: „Frica păzeşte bostănăria: pesediştii au ignorat aniversarea lui N.“, sau „BNR: frica păzeşte pepenii“ (cu privire la schimbarea regulilor creditării).

Cu timpul, însă, deoarece termenul bostănărie tinde să iasă din uzul curent, iar pepenărie este, oricum, prea specializat, din expresia de bază rămâne frecvent doar ideea precauţiei, a recurgerii la o nevinovată manevră de apărare, plastic exprimată cu referire la mijloacele prin care paznicul pepenilor îi îndepărtează pe amatorii de chilipiruri (acesta, mai ales noaptea, strigă, la întâmplare, „Te văd, te văd!“, bate în vreo tablă sau chiar mai trage şi câte un foc de armă, dacă aude zgomote suspecte etc.); deci, funcţionează frica pe care, astfel, le-o poate inspira celor cu intenţii rele.

De aici modelul pentru a caracteriza, prin formule comparabile, situaţii în care cineva îşi ia măsuri de prevedere pentru a evita consecinţe neplăcute. Trebuie să constatăm că formula canonică în discuţie a făcut o deosebită impresie ca tip de comportament, căci, în texte din ziare şi din mesaje de pe internet, ideea de la bază a generat o pluralitate de adaptări, recurgându-se la substituirea termenilor bostănărie sau pepenărie. Să vedem, aşadar, în ce situaţii se mai află frica pe post de paznic.

Mai întâi, observăm că există substituiri cu referire directă la obiectul grijii paznicului: „Frica păzeşte pepenii“, sau „lubeniţele“ (termen ardelenesc pentru acelaşi fruct), dar şi „bostanii“; pe de altă parte, există şi alte suprafeţe de teren care trebuie păzite: „Frica păzeşte pădurea“ sau „via“ (dar formula publicitară este aplicată la un domeniu precis: este promovată „tehnologia împotriva hoţilor de apartamente“!).

Jocul fanteziei, în exprimarea figurată, găseşte cele mai diverse obiecte ale precauţiei: „Frica păzeşte vacanţa“ (parlamentarii practică „vacanţe loco“, renunţând la cele exotice!); „Frica păzeşte funcţia înaltă“, cu explicaţia „unul din patru directori de companii din Marea Britanie nu va pleca vara aceasta în concediu, de frică să nu-şi piardă postul“. Iată şi referirea, în alte cazuri, la nevinovate ori salutare soluţii: „Frica păzeşte pielea“, ori „Frica păzeşte genunchii“ - în cazul unui fotbalist menajat la un joc amical!

Aşadar, pornind de la frica de paznicul pepenilor, uzul curent a provocat o adevărată explozie în planul expresivităţii.