Funcționarul, muncitorul și țarul

Alergând după fericire, adeseori căutăm funcții înalte și o carieră de prestigiu, nefiind mulțumiți cu o poziție modestă. Desigur, aurul este mai prețios decât argintul. Totuși, nici argintul nu este rău. Pentru că așa cum spune o vorbă înțeleaptă, mai bună este vrabia din mână decât cioara de pe gard.

Neinițiatului i se pare că o funcție de conducere înseamnă doar bani mulți și privilegii peste privilegii. Ea presupune însă și povara răspunderii, și grămezi de ispite, și a fi obiectul invidiei, și dureri de cap. Să nu credem că tuturor acestora se poate face față ușor...Câți oameni nu visează în secret să scape de povara propriilor atribuții, a îndatoririlor apăsătoare, a grijilor, a ambițiilor și pretențiilor deșarte. Ar trebui să gândim astfel: dacă împrejurările nu ne silesc și Dumnezeu nu ne cheamă, să renunțăm a ne băga singuri cu gâtul în jug.

O parabolă spune că un funcționar rus privea cu alean palatul imperial al țarului de la Moscova: „Ce păcat că nu m-am născut în familia domnitoare! Aș fi primit toate de-a gata, ușor și simplu...” Dar mergând spre centrul orașului, funcționarul a auzit zgomotul ritmic al unor muncitori care lucrau la ridicarea unei clădiri. Unul dintre ei, văzându-l pe funcționar cu mapa pentru documente sub braț, s-a gândit: „De ce n-am vrut să învăț carte, cum stăruia tata? Acum aș fi avut o muncă ușoară, aș fi semnat documente, și viața ar fi fost mai plăcută și mai comodă...”

Între timp, țarul privea de la fereastra uriașă a palatului său spre piața mare care se deschidea înaintea ochilor săi. Piața era plină de oameni, dar ochii țarului au rămas țintuiți asupra unui muncitor și asupra funcționarului de care v-am pomenit mai devreme. „Ce bine este să muncești fizic toată ziua, în aer liber sau să lucrezi la birou, în cancelarie și să nu-ți bați capul nici cu politica, nici cu războiul sau cu celelalte probleme de stat, cu intrigi și răutăți!

Ce simplă este viața oamenilor simpli!”