Galaxia teatrului românesc

Ce galaxie strălucitoare are teatrul românesc pe firmamentul lumii! Niciodată n-am dus lipsă de talente. Nu vorbesc despre actori care știu să joace corect și frumos, ca la carte, ci de artiști dăruiți de Dumnezeu cu un nivel de trăire pe scenă care o concurează pe cea din afara ei, așa cum inspirat spune Marin Sorescu într-una dintre poeziile sale cele mai reușite: „Cei mai dezinvolți - actorii!/ Cu mânecile suflecate/ Cum știu ei să ne trăiască!/ N-am văzut niciodată un sărut mai perfect/ Ca al actorilor în actul trei,/ Când încep sentimentele să se clarifice”.

Au fost mai întâi legendele, pe care cei mai mulți dintre noi nu le-am „prins”, dar despre care - dacă suntem iubitori de teatru și în general de cultură - știm destul de multe, căci merită să fie cunoscute peste generații. Lucia Sturza Bulandra e unul dintre nume. Apoi, Elvira Popescu, distinsă cu Premiul „Molière” pentru cea mai bună actriță, decernat de Asociația Actorilor Francezi, și de două ori cu Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte distincții ale statului francez. Ca și Lucia Sturza Bulandra, Elvira Popescu nu s-a mulțumit să fie doar o excepțională actriță, ci și-a asumat și răspunderea conducerii unor companii teatrale.

Au fost atât de mulți actori de prim rang, încât e greu să continuăm lista fără să uităm pe cineva! Să-i pomenim totuși măcar pe George Calboreanu, Ion Finteșteanu, Dina Cocea, Radu Beligan și să remarcăm faptul că destui dintre ei s-au bucurat de o longevitate care a fost spre bucuria publicului spectator: George Calboreanu a trăit 90 de ani, Lucia Sturza Bulandra 88, Dina Cocea aproape 96, Radu Beligan 97, Silvia Dumitrescu Timică 96, iar Victor Rebengiuc joacă încă la 90 de ani, să-l țină Dumnezeu sănătos și în putere!

După o asemenea constelație de mari actori - atât în teatru, cât și în film - au ur­mat alte și alte generații strălucitoare, până azi. Văzându-i pe unii dintre ei, încă de la primele roluri, în anii 1970-1980, ți-e greu să crezi că nu mai sunt de multișor tineri debutanți și au devenit ei înșiși - cu o expresie consacrată - monștri sacri.

În 1978 am avut norocul unui spectacol de licență la IATC (actuala UNATC) - Actorie, un „one man show” pe textul „Kean”, al lui Jean Paul Sartre. Edmund Kean a fost un mare actor shakespearian, care a trăit doar 46 de ani, între 1787 și 1833. A fost atât de cunoscut, încât în 1836 Alexandre Dumas a scris despre el o piesă, special pentru actorul Frédérick Lemaître, iar ulterior Sartre a făcut o adaptare după piesa lui Dumas, care este o tulburătoare profesiune de credință și un rol foarte dificil - impresionant jucat atunci de un proaspăt absolvent pe nume Marcel Iureș... Azi, Iureș este celebru nu doar în România, ci - prin intermediul filmelor românești și străine - și în lume, jucând alături de superstaruri holly­woodiene.

Dar n-am avut și nu avem doar actori de prestigiu, ci și regizori, precum Sică Alexandrescu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Dinu Cernescu, Sanda Manu...

Mai mult decât atât, scena teatrală românească a fost și este onorată și de personalități din zone conexe, cum a fost criticul, esteticianul și teatrologul Ion Toboșaru, atât de iubit și de admirat în lumea teatrului, încât i se spunea Sir Toby...

Este iubit teatrul în România? Încercați să prindeți un bilet...