Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Gânduri și recunoștință la aniversarea unei promoții de teologi
Zilele trecute, în miez de Cireşar, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a avut loc la centrul mănăstiresc de la Curtea de Argeş un eveniment emoţionant de mare sensibilitate.
Dând curs înţeleptului îndemn al Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu” (Evrei 13, 7), s-au întâlnit aici, la Curtea de Argeş, absolvenţii din seria a treia, 1974-1977, ai fostului Seminar Teologic Special care a funcţionat sub îndrumarea fericitului întru pomenire Patriarh Justinian Marina.
În anii ’60, Sfântul Sinod şi Patriarhul Justinian Marina cunoşteau că în țară, mai ales în Transilvania şi în Banat, erau sute sau poate mii de parohii fără preoţi. În acest context s-a hotărât un prim pas, ca din mijlocul parohiilor cu situaţiile cele mai precare să se recruteze tineri de vocaţie cu studii peste medie pentru a se pregăti timp de trei ani la cursuri de teologie, liturgică şi cântare bisericească, la Curtea de Argeş.
Cu un corp profesoral de elită, experienţa primei serii, 1968-1971, fiind una reuşită, au mai urmat încă două serii, tinerii absolvenţi urmând şi cursurile universitare.
Precum odinioară, la chemarea la apostolat a primilor pescari de oameni, mulţi tineri ai anilor ’60, azi septuagenari, chiar octogenari, la chemarea Sfântului Sinod, a Părintelui lor Patriarh de atunci şi a Bisericii, şi-au lăsat case, fraţi, mame şi alte rosturi şi au venit la Curtea de Argeş pentru trei ani ca să respire duhul înţelepciunii Sfântului Neagoe Basarab şi mireasma de sfinţenie şi jertfă a Sfintei Muceniţe Filofteia şi a Anei lui Manole. Era vorba de o încărcare cu tot ce e mai românesc şi sfânt pentru a păşi apoi ca tineri slujitori în adevărul vieţii preoţeşti sfinţitoare şi mântuitoare.
Acest duh de sfinţenie şi de jertfă i-a călăuzit pe toţi, aşa cum reiese din impresionantele lor dări de seamă înaintea celor prezenţi, punând, cu alte cuvinte, umerii lor tineri la cumpenirea (Gala Galaction) Bisericii pe valurile unei lumi aşa de învolburate. Mai concret, s-a vorbit despre zeci de biserici nou ridicate sau restaurate împreună cu multe centre sociale şi lucrări gospodăreşti.
Ar fi greu să-i amintim pe toţi cei câteva zeci care au fost prezenţi, dar ar fi iarăşi nedrept să nu amintim, măcar aleatoriu, doar pe câţiva care au pornit din Transilvania şi Banat sub povara celor peste şaptezeci de primăveri spre Curtea de Argeş, locul noii lor deveniri în lucrarea preoţească, aducând fiecare cu sine şi câte ceva din duhul vieţii religioase de unde păstoresc: pr. Lucian Tihai din Ţara Moţilor, pr. Viorel Paşca din Satu Mare, pr. Viorel Boloş din Certeze, pr. Sorin Gheorghe din comuna Ianculeşti, dirijorul corului, pr. Nicolae Ghişe din comuna Marna, pr. Ioan Gătej din comuna Jucu, pr. Ioan Iluţan din comuna Blaja, pr. Jean Bolba din Vaşcău, pr. Ioviţă din Arad, pr. Surulescu din Timişoara etc.
Mulţumind colegului David Hetea din Curtea de Argeş pentru excelenta organizare, reținem cu bucurie faptul că sărbătoarea a început cu Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului, după cuviinţă, a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian, a ierarhilor de atunci, a profesorilor şi colegilor trecuți la Domnul.
După obicei, ca şi la ultimele întâlniri de la soroacele altor serii anterioare, apelul tradiţional l-a făcut autorul acestei emoționante consemnări, fiind pe atunci printre cei mai tineri profesori ai lor.