Generația conectată și valorile spirituale

În ultima perioadă de criză, prin navigarea pe valurile line ale motoarelor de căutare sau întâmpinând peripeții prin furtunile agitate pe diverse site-uri, au fost experimentate pelerinaje virtuale, vizite culturale la muzeu, precum și participarea la slujbele săvârșite în comunitățile parohiale. 

Oamenii au încercat să împletească activitățile casnice din izolarea voluntară sau institu­ționalizată cu evadarea pe internet sau chiar cu exersarea valorilor spirituale. 

Internetul a deschis o nouă oportunitate în studierea credințelor și practicilor religioase ale oamenilor din întreaga lume, dar și posibilitatea de a comunica. În aceste vremuri, generația actuală de tineri este cea mai familiarizată cu conceptul de World Wide Web și de tot ceea ce privește progresul tehnologic din mediul on-line. Această generație a fost numită de către sociologii internaționali „Generația Y”, denumire preluată și în România cu titulatura de mileniali. Anii de naștere a acestei generații sunt cuprinși între 1980-2000, perioadă ce a favorizat interesul lor față de această evoluție tehnologică.

Internetul le oferă ușurință în comunicarea mesajului prin rețelele de socializare sau alte platforme dedicate întâlnirilor atât spontane, cât și stabilite din timp. Tinerii din această generație se caracterizează, potrivit studiilor recente, prin adaptabilitate, inteligență și educație. Prin participarea la diferite activități extracurriculare, aceștia au dezvoltat și alte aptitudini și competențe. Însă, din cauza faptului că s-au născut la sfârșitul perioadei comuniste și începutul unei democrații ce a oferit o libertate, probabil încă neînțeleasă deplin, cei mai mulți dintre tineri sunt fragili emoțional la critică, vor să se evidențieze și să încerce cât mai multe inovații religioase, nenumărate expresii spirituale întâlnindu-se în mediul virtual. 

În contextul pandemiei generate de noul coronavirus, tot mai mulți oameni, de toate vârstele, au început să cunoască oportu­nită­țile și provocările internetului, devenind pentru o perioadă parte din generația conectată. Perioada de izolare a arătat cât de necesară este comunicarea. ­Internetul a făcut posibilă transmiterea mesajelor către receptor, și chiar formarea unor comunități, dincolo de granițele fizice, regionale sau na­ționale. Cu toate acestea, pe măsură ce mediul virtual oferă nenumărate posibilități de comunicare, oamenii se simt singuri. Am văzut în perioada de plină criză cum se încurajau de la balcoanele locuințelor, prin cântece, conversații pe ton înalt pentru a eficientiza transmiterea mesajului în aer sau semne ce au devenit universale, lipite pe geamuri în semn de întărire.

Au fost momente când în țara noastră bisericile au fost goale, lipsite de prezența fizică a credincioșilor. Astfel, o parte din viața religioasă s-a mutat pe internet, constituindu-se virtual comunități spirituale. Internetul a devenit nu numai un loc de conexiuni sociale, ci și unul în care oamenii caută o intensificare a vieții spirituale personale. 

Credincioșii au urmărit on-line pe Facebook sau prin intermediul altor rețele informaționale slujbele săvârșite în comunitățile parohiale din care fac parte, sau în biserica unde odinioară își plecau genunchii bătătoriți de metanii bunicii noștri, aducându-le aminte de anii copilăriei scurși prin colbul înălțat de vântul de la țară, de persoane dragi sau de mirosul de tămâie și murmurul neîncetat de rugăciune din mănăstiri. 

Pe măsură ce internetul oferă posibilități fără precedent de interacțiune de la distanță, creștinii de toate vârstele încă vor experimenta acest mod de raportare și participare religioasă. 
În același timp, elevii și studenții au participat în această perioadă la cursurile dedicate șlefuirii lor educaționale, iar cei care sunt în câmpul muncii, fie au lucrat sau încă lucrează de acasă, firește, pe un computer, prin mediul on-line.

 Perioada de criză medicală ne-a demonstrat că generația conectată nu are vârstă. Alături de tineri, caracterizați prin adaptabilitatea lor remarcabilă, putem observa, fără studii de specialitate în domeniul sociologic, ci privind doar în cadrul familiei noastre, că părinții și bunicii noștri sunt conectați și s-au adaptat în scurt timp cu tehnologia. 

Cu toate acestea, posibilitatea de a vedea în direct printr-un ecran slujba săvârșită într-o frumoasă biserică de la sat, sau de lângă locuința noastră, a devenit o bogată sursă de exprimare și participare religioasă, dar nu înlocuiește participarea fizică la slujbele săvârșite de slujitori, unde are loc cu adevărat comunicarea și comuniunea adevărată.

Spațiul virtual oferă doar un dialog al valorilor ca un liant de continuitate în vremurile apropiate, în care vom ieși din case și ne vom îmbrățișa fără restricții, stingând doruri... 

Am văzut cu toții în această perioadă de pandemie exemple de acțiuni social-filantropice. Biserica Ortodoxă Română, prin mobilitatea și dinamismul său, a fost conectată cu fiii ei atât în on-line, cât și prin slujitori și voluntari, păzind în acest mod sănătatea spirituală a membrilor ei prin cultivarea valorilor familiei, a milei creștine, precum și a solidarității şi responsabilităţii. În acest mod, în casele lor sau de la distanță, generațiile de toate vârstele au fost conectate la valorile spirituale adevărate.