Gesturi de unitate

A devenit de acum o tradiţie sosirea la Vatican a unei delegaţii a Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol, în solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în timp ce o delegaţie a Sfântului Scaun participă la celebrările care se desfăşoară la Istanbul la 30 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Andrei.

În seara zilei de 28 iunie, Benedict al XVI-lea şi Bartolomeu I s-au rugat la mormântul apostolului Pavel, care se află sub altarul principal din bazilica „Sfântul Pavel din afara Zidurilor“ şi împreună au deschis Anul Sfântului Pavel. La eveniment, au mai participat şi delegaţi ai altor Biserici şi comunităţi ecleziale care au legături istorice şi geografice cu locurile pe unde a trecut Sfântul Pavel.

În faţa bazilicii, papa, patriarhul Ecumenic şi un reprezentant al anglicanilor au aprins câte o lumânare în candelabrul de lângă statuia care-l reprezintă pe Apostolul Neamurilor cu cartea şi sabia, însemnele Evangheliei. Intrând în bazilică prin poarta paulină, a început rugăciunea de seară.

„Preaiubitul Frate Bartolomeu I aduce la noi prezenţa străvechilor comunităţi creştine întemeiate şi evanghelizate de Sfântul Pavel“, a spus papa. „Am trecut împreună prin «poarta paulină» a acestei însemnate bazilici… pentru a marca începutul unui lung şir de pelerini care, aici şi în alte părţi ale lumii, vor aminti bimilenarul naşterii marelui Apostol al Neamurilor, Pavel din Tars“.

Anul Paulin, care a început 28 iunie, va dura până la 29 iunie 2009. Ocazia este dată de împlinirea a două mii de ani de la naşterea Apostolului Neamurilor, plasată de istorici între anii 7 şi 10 după Cristos.

La Liturghia celebrată de sărbătoarea Apostolilor Petru şi Pavel (duminică, 29 iunie), cei doi succesori ai apostolilor au intrat împreună în bazilica „Sfântul Petru“: împreună au urcat la altar, precedaţi de un diacon latin şi de unul ortodox, purtând cartea Evangheliilor; împreună au ascultat cântarea Evangheliei în latină şi în greacă; împreună au ţinut cuvântul de învăţătură, mai întâi patriarhul Ecumenic, şi apoi papa; împreună au rostit Crezul, Simbolul Niceo-Constantinopolitan, în limba originală, greaca, după practica liturgică a Bisericii bizantine; şi-au dat semnul păcii şi, la final, au binecuvântat împreună credincioşii. Dar, înainte de toate - după aproape o mie de ani de despărţire între Orient şi Occident -, a fost celebrată de episcopul Romei şi de patriarhul Constantinopolului o rugăciune vizibil marcată de unitate.

„Dincolo de dificultăţile considerabile care persistă asupra cunoscutelor problematici, dorim cu adevărat şi ne rugăm foarte mult - a afirmat patriarhul Bartolomeu I în omilie - pentru ca aceste dificultăţi să fie depăşite şi să înceteze cât mai rapid cu putinţă, pentru a atinge obiectivul dorinţei finale, spre slava lui Dumnezeu“.

Interesantă a fost şi imaginea pe care patriarhul ortodox a folosit-o pentru a-i aminti pe cei doi apostoli: Răsăritul „îi cinsteşte în mod obişnuit şi printr-o icoană comună, în care sau ţin în sfintele lor mâini o mică barcă cu pânze, care simbolizează Biserica, sau se îmbrăţişează unul pe altul şi îşi dau sărutul în Cristos. Tocmai acest sărut - a încheiat patriarhul ecumenic, adresându-se papei - am venit să-l schimbăm cu Dumneavoastră“.

Papa, în mesajul său, a amintit de Anul Sfântului Pavel deschis cu o seară înainte şi de chemarea apostolului la unitate: „La împlinirea a două mii de ani, am dorit să proclam acest jubileu special care, fireşte, va avea în centru Roma, în special bazilica «Sfântul Pavel din afara Zidurilor» şi locul martirajului său, Tre Fontane. Dar el va implica Biserica întreagă, plecând de la Tars, oraşul natal al lui Pavel, şi de la alte locuri pauline, ţintă de pelerinaje în Turcia de azi, precum şi în Ţara Sfântă şi în Insula Malta, unde apostolul a ajuns după un naufragiu şi a aruncat sămânţa roditoare a Evangheliei. În realitate, orizontul Anului Paulin nu poate fi decât universal, pentru că Sfântul Pavel a fost, prin excelenţă, apostolul acelora care, în comparaţie cu evreii, erau «cei de departe» şi care, «datorită sângelui lui Cristos», au devenit «aproape» (cf. Ef. 2,13)“.

Gesturile şi cuvintele transmise de cei doi lideri la Roma face să ne gândim la zilele călătoriei papei Benedict al XVI-lea în Turcia, la întâlnirea de la sediul din Fanar (Istanbul), în noiembrie 2006, la binecuvântarea dată împreună din balconul sediului patriarhatului ecumenic, la momentul când cei doi s-au prins de mână. Drumul început acolo, duminică, 29 iunie 2008, a cunoscut un moment de creştere.

Aşa cum sublinia Radio Vatican, „este încă mult drum de făcut, şi sunt goluri de umplut, puncte de vedere ce au nevoie de aprofundări, dar gesturi precum cele relatate vor să spună mult şi sunt motive de speranţă pentru procesul de unitate al Bisericii“, sunt gesturi elocvente pe calea dialogului ecumenic pentru unitatea creştinilor.