Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Grădina cu narcise

Grădina cu narcise

Data: 28 Feb 2014

Astăzi este prima zi de primăvară din punct de vedere calendaristic. Şi e absolut firesc să ne gândim la flori. La flori şi la înviere, fiindcă primăvara este anotimpul când toate se trezesc la viaţă. V-aţi gândit vreodată cât îi trebuie unei flori ca să ajungă la inflorescenţă? E nevoie mai întâi să-i crească frunzele şi tulpiniţa, apoi să îmbobocească, pentru ca în cele din urmă să nu ne mai săturăm privindu-i floarea şi mirosind-o. La fel se întâmplă şi cu oamenii. Ei rodesc deplin în înviere, dar numai la finalul celor şapte săptămâni de post care vor începe în curând. Ştiţi, în limba franceza „ghiocel“ se spune „perce-neige“, adică pe româneşte „străpunge-zăpada“. Ghiocelul e prima floare care anunţă venirea primăverii. Ea răsare chiar dacă pământul e acoperit de zăpadă şi ne vesteşte să fim gata să înviem şi noi. Să nu ne temem de zăpada postului, fiindcă ea ne face luminoasă haina sufletului şi ne întăreşte duhovniceşte.

Pilda de astăzi este tot despre o floare şi, dacă i-am da un titlu, s-ar putea numi astfel: principiul narcisei galbene. Două prietene din Olanda, loc vestit pentru grija faţă de flori, au intrat într-o grădină din ţara lor. Grădina avea cam 500 de metri pătraţi şi era cultivată numai cu narcise galbene. La intrare era lipit un afiş pe care erau scrise cuvintele „Răspunsuri la întrebările pe care ştiu că ţi le pui“, după care urmau răspunsurile: „50.000 de bulbi“; „Pus unul câte unul, pe rând de către o singură femeie. A fost nevoie de două mâini, două picioare, puţină minte şi dragoste pentru flori“. Al treilea răspuns era acesta: „Am început în 1958“.

Ce vrea să ne descopere această poveste adevărată? Ea ne oferă o lecţie de viaţă. Este lecţia care ne învaţă să înaintăm spre scopurile şi dorinţele noastre pas cu pas şi să iubim ceea ce facem, să învăţăm să lucrăm zilnic la ceea ce ne-am propus. Nu ar trebui să ne întristăm privind la timpul irosit, când poate nu ne-am propus nimic serios şi nici nu am realizat nimic durabil şi vizibil până acum. Nu mai are nici un rost să ne gândim la timpul pierdut, la ce am fi putut realiza dacă ne-am fi ţinut de un plan. Nu, trebuie să începem astăzi. Astăzi este cea mai bună zi ca să plantezi primul bulb al propriei tale grădini de narcise! Nu amâna! (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă de pe site-ul http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/2007/07/principiul-narcisei-galbene.html)