Grija pentru părinţi

Mulţi sunt nemulţumiţi şi cârtesc împotriva grijilor care apar din cauza comporta­men­tului neadecvat, a neputinţelor pe care le au părinţii lor bătrâni. Ajungând la maturitate, fiii şi fiicele uită adeseori de prostiile pe care ei înşişi le-au făcut în copilărie sau adolescenţă, de smiorcăiala, capriciile şi ciudăţeniile cu care îşi amărau părinţii. „Dumnezeu îngăduie ca oamenii de acest fel să treacă prin greutăţi legate de îngrijirea bătrânilor, ca măcar cât de cât să „plătească” pentru greutăţile pe care le-au făcut ei înşişi înainte. Acum a venit rândul să le dea ei o mână de ajutor părinţilor bătrâni şi să-i îngrijească cu recunoştinţă, amintindu-şi de sacrificiile lor. Cine nu are simţul datoriei va fi judecat de Dumnezeu ca om nedrept şi nerecunoscător”, amintea Sfântul Paisie Aghioritul.

O femeie, nemulţumită de soarta sa, s-a plâns Sfântului Paisie Aghioritul: „Părinte, mama mea e paralizată. Cât de tare am obosit s-o tot întorc de pe o parte pe alta!” „Problema se rezolvă foarte simplu, i-a întrerupt stareţul şuvoiul lamentărilor. Acum o să mă rog ca tu să fii paralizată timp de opt ani, iar mama ta să se facă bine şi să te îngrijească. E în regulă?” „Nu, nu!”, a ţipat femeia. „Atunci, cum de nu ţi-e ruşine să vii să te plângi?”, a dojenit-o cuviosul. „Ce este de preferat: să fii sănătos, să nu suferi şi să îngrijeşti de un om bolnav, având plată de la Dumnezeu, ori să suferi, să nu-ţi poţi mişca piciorul, să te smereşti şi să ceri: «Adu-mi, te rog, plosca, întoarce-mă pe partea cealaltă, trage-mă mai spre perete»?”

Duşul rece al mustrării a ruşinat-o pe femeie şi a făcut-o să-şi vină întrucâtva în fire. Şi noi vom evita aceste situaţii dacă ne vom pune în locul părinţilor îmbătrâniţi, spunându-ne: „Poate o să ajung şi eu bătrân. Oare o să-mi placă dacă familia îmi va reproşa neputinţa şi îmi va dori moartea?” (Augustin Păunoiu, Adaptare după o pildă din vol. „Dacă puterile sunt pe sfârşite”, Konstantin V. Zorin, Sophia, 2015)