Guma de mestecat, agresorul şi cele 10.000 de automobile

Ceva se întâmplă. O ţară care ocupă 11% din suprafaţa totală a Pământului se simte „atacată“ de un vecin de 250 de ori mai mic. Războiul tehnologic se transformă, pentru cei care l-au pierdut, în război total cu civilizaţia „străinului“, în care se foloseşte cea mai ieftină „armă“: un sinucigaş, promisiunea unei plăţi imediate, sub forma unui paradis plin de desfătări, şi o vestă de explozibil.

Campania de alegeri în cea mai puternică ţară de pe planetă se cantonează în jurul preţului la galonul de benzină. Cine găseşte soluţia pentru cel mai mic preţ la benzină, acela devine preşedinte. Telefonul iPhone 3G se vinde în România la preţuri cuprinse între 179 şi 489 de euro, în funcţie de abonamentul contractat.

Ceva se întâmplă. Guma de mestecat alungă neliniştile, creşte vigilenţa şi reduce stresul, potrivit unui studiu efecutat la Universitatea Swiburne din Australia. Într-un studiu din 2004, realizat de cercetători americani, danezi şi taiwanezi, s-a demonstrat faptul că beţişoarele parfumate emit în aer de 110 mai mult benzen, produs foarte cancerigen, decât pragul recomandat.

Bărbatul acuzat că l-a omorât pe craioveanul „Caiac“ a fost arestat pentru 29 de zile. Câteva zile la rând au durat transmisiunile în direct ale televiziunilor „de nişă“, din Craiova, referitoare la înmormântarea şefului unei grupări organizate după reguli mafiote, ucis după consumarea unei partide de poker.

De altfel, pasiunea televiziunilor pentru subiecte sordide, prin transformarea unor relatări din zona faptului divers în „ştiri de presă“, e un subiect care se dezbate de multă vreme. De regulă, editorii de televiziuni invocă nevoia de rating ridicat şi faptul că publicul vrea să vadă aşa ceva. Din păcate, de cele mai multe ori publicul nici nu poate să aleagă şi altceva decât i se oferă în „pachetul de programe“ furnizat de firmele de televiziune prin cablu, care întârzie (unele, nu toate!), de exemplu, să includă în pachetele de programe şi postul de televiziune TRINITAS TV.

Ceva se întâmplă. Televiziunile se întrec în a ne „informa“ despre ce se mai întâmplă în România, o ţară despre care învăţăm la şcoală că este locuită de oameni gospodari, prietenoşi şi primitori. Aflăm, astfel, că o fetiţă de 8 ani din comuna argeşeană Bogaţi susţine că a fost bătută şi violată de fratele ei vitreg, în vârstă de 34 de ani. Aflăm că o fetiţă de 11 ani a fost preluată de un centru de minori după ce a declarat poliţiei că a fost violată de tatăl ei. Aflăm că un băieţel de 8 ani şi sora lui de 16 ani au fost abuzaţi sexual de propriul tată. La ce foloseşte difuzarea unor asemenea „ştiri“? Creşte ratingul televiziunilor care difuzează aşa ceva, spun sociologii. Dacă e adevărat, înseamnă că avem o problemă, că poporul prietenos şi primitor s-a transformat, peste noapte, într-o populaţie violentă, care vieţuieşte în afara oricărei norme de civilizaţie şi care se hrăneşte, precum vampirii, cu fluide ale nopţii.

Ceva se întâmplă. O naţiune întreagă urmăreşte, la aproape toate televiziunile, în emisiunile de ştiri, în fiecare vineri şi duminică, reportaje „în direct“ privind traficul „infernal“ de-a lungul Drumului Naţional DN1 care duce de la Bucureşti la Braşov. De fapt, e vorba despre maximum 10.000 de automobile, care creează, vinerea, la ieşirea din Bucureşti, şi duminică, la intrarea în Capitală, blocaje în circulaţie. Situaţia se rezolvă, în cele din urmă, dar naţiunea întreagă rămâne cu imaginea că în fiecare vineri după-amiază locuitorii Bucureştilor pleacă la munte (sau la mare) şi se întorc duminică seara.

Ceva se întâmplă, dar nu se vede în emisiunile de ştiri de la televiziunile noastre. Informarea cetăţenilor e o chestiune secundară. Ratingul contează. Acolo unde ratingul e maxim, buletinele de ştiri sunt pline de toate mizeriile, care nu informează, ci provoacă, cel mult, coşmaruri copiilor lăsaţi să afle împreună cu familia „ce se mai întâmplă în lume“.