Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Gura de Aur a Bisericii

Gura de Aur a Bisericii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 30 Ianuarie 2018

„Mulți care l-au auzit vorbind în biserică și-au îndreptat viața spre virtute și au început să gândească la fel ca el despre Dumnezeu. Viețuind după poruncile divine, inspira încredere ascultătorilor spre imitarea propriei virtuți și în felul acesta îi făcea ușor să îmbrățișeze și gândirea lui”. Intuiți cine este cel despre care am vorbit acum. E Sfântul Ioan Gură de Aur, cel prăznuit astăzi împreună cu Sfântul Vasile cel Mare și cu Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu. Atunci când a fost trimis în exil, credincioșii din Constantinopol mărturiseau: „Mai de folos era ca soarele să-și oprească razele lui decât să tacă gura lui Ioan”. De ce? Pentru că nu-i convingea să fie de acord cu el prin vreo tehnică sau putere specială a cuvântului, ci prin faptul că expunea cu sinceritate sensul Sfintelor Scripturi. Adăugând cuvântului exemplul faptelor sale, era cu adevărat vrednic de crezare. Căci fără a arăta și fapte, cel care vorbește, chiar dacă se străduiește să învețe pe alții, se dovedește mai degrabă un defăimător al cuvintelor sale.

Nu știu dacă toți cunosc povestea supranumelui Sfântului Ioan Hrisostom sau Gură de Aur. De aceea o vom reda pe scurt acum.

În fiecare sărbătoare, Sfântul Ioan ținea cuvânt de învățătură în mănăstire și mai ales în Catedrala Patriarhală din Antiohia. Iar credincioșii alergau de pretutindeni să-i asculte învățătura lui, căci curgea ca un izvor de miere din gura lui și hrănea sufletele tuturor cu căldura credinței și a dragostei de Dumnezeu.

Odată, pe când Sfântul Ioan, preot fiind, tâlcuia din Sfânta Evanghelie în biserică, la Liturghie, o femeie din mulțime, neînțelegând adâncul cuvintelor lui, a spus cu glas tare: Învățătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ți zic Gură de Aur, care pe grecește se tălmăcește „Hrisostom”, fântana ta este adâncă, iar funia minții noastre este scurtă și nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale!

Din ziua aceea Sfântul Ioan a fost cunoscut în toată lumea sub acest nume, căci ziceau credincioșii din Antiohia: „Deși o femeie a zis cuvintele acestea, Dumnezeu i-a dat acest nume!”