Halloween, o reminiscenţă a revelionului celtic

Una dintre cele mai mari sărbători atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, din SUA, este Halloween. Are loc în fiecare an la 31 octombrie şi reprezintă un amestec de obiceiuri legate de sărbătoarea Sfântului Nicolae şi altele carnavaleşti. Cu acest prilej, părinţii îşi decorează casele cu tot felul de figuri ale unor eroi din basme, ale unor stafii, pânze de păianjen sau mături fermecate ale unor vrăjitoare etc. De asemenea, organizează o suită întreagă de întâlniri, în cadrul cărora oaspeţii poartă haine dintre cele mai bizare. Purtând o astfel de ţinută, copiii merg pe la vecini în cadrul unui adevărat ritual, cerând şi primind dulciuri. Nu arareori, întreaga lună octombrie este marcată de sărbătoarea care tocmai se apropie; aerul de sărbătoare se resimte din plin în magazine prin bogata ofertă de măşti şi costume, în familii, şcoli şi pe la vecini. Peste tot ard noaptea lumânări în dovleci curăţaţi de conţinutul interior, purtând încrustate diferite chipuri, numite „lanternele lui Jack“, după numele unui ştrengar irlandez, Jack, care pretindea nici mai mult, nici mai puţin, că a reuşit să-l lege pe diavol de un copac.

O lume a spiritelor rele

Ceea ce surprinde în mod special cu prilejul sărbătorii este, aşa cum se ştie, costumaţia care poartă, de cele mai multe ori, amprenta fantomaticului. În mod tradiţional, sunt folosite cearşafuri vechi, decupându-se anumite porţiuni şi figurând chipul unui spirit care priveşte atent. Alte chipuri foarte populare sunt diferite schelete, vrăjitoare, pisici negre etc. Culorile preferate cu ocazia sărbătorii sunt negrul, precum noaptea, ca şi oranjul, precum culoarea dovleacului.

La începuturile sale, sărbătoarea a fost organizată în Irlanda. După aceea, s-a bucurat de mare popularitate şi în Anglia şi în Scoţia. Odată cu valul migraţiei irlandeze spre SUA de după anul 1840, Halloween a devenit sărbătoarea întregii populaţii. Astăzi, în SUA, la această sărbătoare participă în jur de două treimi dintre cetăţeni. De altfel, în SUA, Halloween-ul este a doua mare sărbătoare după cea a Crăciunului.

Este foarte adevărat, în Europa, în cea mai mare parte a ei, Halloween nu are o tradiţie foarte bogată, atât în rândul tinerilor, cât şi cel al adulţilor. Ea îmbracă, mai degrabă, un aspect comercial. Însă, întâlnirile consacrate Halloween-ului devin tot mai populare, începând chiar de la nivelul grădiniţelor, acest lucru ieşind în evidenţă mai ales prin costumaţia specifică pe care o poartă copiii cu această ocazie. Şi inclusiv de aici pornesc discuţiile în jurul sărbătorii. La fel cum în Europa mulţi creştini avertizează, an de an, asupra originii păgâne a carnavalurilor, tot la fel în SUA, creştinii practicanţi americani atrag atenţia privind legătura istorică dintre Halloween şi lumea satanică a spiritelor rele.

Este neîndoielnic faptul că Halloween-ul de astăzi îşi are originile într-o sărbătoare păgână, respectiv în sărbătoarea celtică a recoltei şi a Anului Nou, Samhain. Cuvântul irlando-galez Samhuinn înseamnă „sfârşitul verii“. De altfel, anul celtic cunoştea doar două anotimpuri, vara şi iarna. El viza doar însămânţatul şi recolta, luând sfârşit, conform calendarului nostru, la sfârşitul lui octombrie.

Noaptea de dinaintea Anului Nou era un timp intermediar, în care ce a fost vechi a trecut şi ceea ce este nou încă n-a sosit. În această noapte, graniţa dintre lumea celor vii şi a celor morţi putea fi traversată. Acum, magia şi ritualurile religioase aveau o eficienţă sporită. Spiritele morţilor puteau accede, în această noapte, spre lumea celor vii. De aceea, cei vii apelau la tot felul de ritualuri religioase pentru a se proteja. Erau stinse focurile din case, pentru a oferi un mediu neprielnic pentru spiritele celor decedaţi; oamenii purtau măşti fioroase şi făceau mult zgomot, aprindeau focuri pe câmp, pentru a alunga întunericul şi, în acelaşi timp, spiritele morţilor.

Sărbătoarea celor care cred în propriile plăceri

Întrebarea care se pune este cum s-a ajuns de la toate acestea la Halloween. Sărbătoarea consacrată de către Biserică Tuturor Sfinţilor datează din anul 609. În ziua de 13 mai a acestui an, Panteonul sau templul tuturor zeilor de la Roma a fost consacrat Fecioarei Maria. Templul de odinioară al tuturor divinităţilor păgâne a devenit locul de venerare al tuturor sfinţilor creştini. Prin aceasta, Roma eternă a început să sărbătorească biruinţa Bisericii asupra păgânismului. Mai târziu, în secolul al VIII-lea, papa Grigorie al III-lea a mutat sărbătoarea Tuturor Sfinţilor din mai în data de 1 noiembrie; cu toate acestea, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe mai departe ziua Tuturor Sfinţilor în prima duminică de după Rusalii. Biserica creştină n-a făcut altceva decât să încerce să elimine angoasa generală provocată de păgânism în legătură cu spiritele morţilor: lumea de dincolo de care se tem atât de mulţi păgâni este, din perspectivă creştină, lumea nevăzută a lui Dumnezeu, în care sfinţii aşteaptă desăvârşirea întregii creaţii şi depun mărturie pentru aceasta.

Seara de dinaintea Tuturor Sfinţilor a devenit, totuşi, „all hallows eve“ şi, în fine, chiar dacă nu într-o manieră tocmai „ortodoxă“ din punct de vedere lingvistic, Halloween. În Irlanda, multe obiceiuri legate de această seară s-au păstrat pe mai departe, ca şi alte reminiscenţe legate de Paşte sau de Crăciun. De altfel, Biserica creştină n-a fost atât de preocupată de înlăturarea acestei întregi moşteniri păgâne, cât de punerea unei amprente creştine asupra ei. Aşa cum s-a văzut, însuşi Panteonul de la Roma n-a fost dărâmat, ci reconsacrat.

Irlandezii sărbătoresc Halloween-ul de aproape o mie de ani, dar, tot de atâta vreme, sunt un popor creştin. În SUA, aceeaşi sărbătoare nu mai are nici o semnificaţie religioasă. Însăşi legătura cu sărbătoarea Tuturor Sfinţilor nu mai are nici o relevanţă. Astăzi, Halloween-ul a devenit, în realitate, o sărbătoare păgână, însă una a noilor păgâni; a unor păgâni care constituie marea majoritate a semenilor noştri. Însă, aceştia nu cred nici în niscaiva zei păgâni, nici în Dumnezeul biblic, ci pur şi simplu în ei înşişi şi în propriile plăceri.