Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Hiena îmblânzită

Hiena îmblânzită

Data: 02 Septembrie 2014

Viaţa creştină, spun Părinţii Bisericii, se sprijină în primul rând pe virtutea ascultării. Ascultarea vine de la Dumnezeu Cel în Treime închinat. Cel care face ascultare de duhovnicul său, de stareţul său, îi urmează lui Hristos Care a făcut ascultare de Tatăl Său. Căci Hristos a spus: „N-am venit să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine“ (Ioan 6, 38). De aici începe ascultarea. Şi astfel Dumnezeu Se simte îndatorat să îl binecuvânteze pe cel care Îi urmează. Ascultarea îl duce pe om nu numai la nepătimirea trupească, ci şi la cea sufletească. Pilda de astăzi ne vorbeşte despre puterea ascultării.

Puţin mai încolo de chilia unde locuiau doi monahi, Ioan şi Siluan, un ucenic şi avva al său, se găsea o peşteră în care se ascunsese o hienă. Într-o zi, bătrânul a văzut acolo nişte ceapă sălbatică şi l-a trimis pe ucenicul său să o culeagă pentru a o găti. „Avva, ce să fac dacă se întâmplă să iasă hiena din vizuina ei?“, a întrebat tânărul. „Să o legi şi să o aduci aici“, a spus în glumă părintele. Bunul ucenic a mers la peşteră, aşa cum îi poruncise bătrânul său. Dar, aşa cum a prevestit, fiara s-a năpustit asupra lui. Tânărului nu numai că nu i-a fost frică, ci, mai mult, s-a apropiat îndrăzneţ de animal. Şi atunci s-a întâmplat acest lucru minunat. În loc ca ucenicului să-i fie frică de hienă, i-a fost frică sălbăticiunii de călugăr, prima alergând în pustie pentru a scăpa. Ioan însă a mers în urma ei şi i-a strigat: „Opreşte-te. Avva Siluan mi-a poruncit să te leg“. După multă trudă, a apucat de a ajuns hiena din urmă, a legat-o şi a dus-o la părintele său.

Acela, neliniştit că ucenicul întârzie, a ieşit în întâmpinarea lui. Dar nu mică i-a fost mirarea, ba şi înfricoşarea, când l-a văzut pe Ioan târând după sine fiara legată fedeleş şi astfel s-a minunat de puterea ascultării. Dar ca să-l smerească pe Ioan a strigat la el pe un ton aspru: „Omule fără de minte, de ce ai adus aici acest câine legat?“ Astfel au dezlegat fiara şi au lăsat-o liberă să se întoarcă la vizuina sa. Iată ce înseamnă ascultarea! (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din Everghetinos)