Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Hristodoulos al Atenei, un arhipăstor care a iubit mult România
A fost odată ca niciodată… Un om adevărat, descins parcă dintr-o poveste. Se numea Hristodoulos (din botez Hristos) Paraskevaidis . Era iubitor de Dumnezeu şi de oameni. Puţini au fost ca el. Spuneau compatrioţii lui că asemenea oameni se nasc o dată la o sută de ani sau chiar mai rar..
La sfârşitul lunii ianuarie s-au împlinit şapte ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Elade, mare arhipăstor în vremuri grele. Al 19-lea Arhiepiscop al Atenei şi al Întregii Elade a rămas în amintirea tuturor, ierarhi din diferite ţări şi regiuni, oameni de cultură şi credincioşi ai acestui veac, ca fiind un vrednic păstor care a ridicat mult prestigiul Bisericii, dedicându-şi ultimii 35 de ani slujirii arhiereşti într-un mod remarcabil şi unanim apreciat. Fericitul întru pomenire Hristodoulos a fost printre cei mai cunoscuţi slujitori ai Ortodoxiei de pretutindeni. A călătorit în toată lumea şi a avut prieteni în nenumărate ţări, oraşe şi mănăstiri. Am avut bucuria şi privilegiul să-l întâlnesc în câteva rânduri şi să slujesc în soboare prezidate de fericita sa persoană. Un ierarh mare cât un „munte“, cald la suflet, competent, puternic, înfocat, misionar, liturg strălucit, prietenos, binevoitor, smerit, iertător. Părinte cu inimă deschisă pentru toţi deopotrivă. A rămas celebru în primul rând printr-un spirit organizatoric rar întâlnit. Era orator iscusit, un model în domeniu, captivând auditoriul în mod total.
S-a adresat în multe rânduri tinerilor, îndemnându-i să trăiască conform conceptelor evanghelice, să aibă curajul mărturisirii iubirii lui Dumnezeu în viaţa lor şi a societăţii secularizate. Apărând Biserica, pe slujitorii şi credincioşii ei, Arhiepiscopul Hristodoulos şi-a făcut mulţi duşmani din diverse cercuri şi poziţii sociale. Inima lui a bătut doar pentru Ortodoxie, pentru frumuseţile şi valorile ei, pentru creştinătatea întreagă, afirmând adeseori necesitatea unui mesaj creştin pentru bătrânul continent european. Comunica uşor cu ceilalţi, îi asculta şi învăţa de la alţii. A fost un neîntrecut cântăreţ şi slujitor, având o mare dragoste faţă de muzica bizantină, pe care a studiat-o în tinereţe la „Odion Athinon“.
Ca Arhiepiscop al Atenei şi al Întregii Elade, întronizat în Catedrala din Atena la 9 mai 1998, Preafericitul Hristodoulos a continuat într-un ritm neobişnuit opera înaintaşilor săi, a aşezat în centrul lucrării eclesiale Sfânta Liturghie şi rugăciunea, fiind un apărător înfocat al Tradiţiei, dar şi un ierarh deschis spre dialog cu lumea culturală a veacului. Arhiepiscopul Hristodoulos a întins de asemenea mâna tuturor celor aflaţi în necazuri şi-n mari suferinţe. Astfel, populaţia săracă din multe ţări ale lumii a primit, sub formă de ajutoare, alimente, haine şi bani prin fundaţia „Solidaritatea“ a Arhiepiscopiei Atenei.
A fost „primul şi în preferinţa lumii“, după cum titra un cotidian elen, şi a condus „cârma Bisericii cu mâini puternice“. Cu vorbire înfocată şi înflăcărată, Arhiepiscopul s-a adresat mereu inimilor care aşteptau cuvântul mântuitor.
Cine ar putea uita omiliile rostite în Grecia, dar şi în ţara noastră în timpul vizitelor oficiale pe care le-a făcut la Bucureşti şi în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în 2000 şi 2003? Cum am putea trece în uitare „zicerile“ lui la întâlnirile pe care le-am avut în aceşti ani?
A fost purtat către odihna cea veşnică de numeroşi ierarhi, clerici, personalităţi şi credincioşi care l-au iubit şi apreciat. Slujba Înmormântării a fost oficiată de un mare sobor de ierarhi, prezidat de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. Au fost de faţă Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe din Alexandria, Ierusalim, România, Cipru, Albania, Cehia şi Slovacia, dar şi reprezentanţi ai celorlalte Biserici Ortodoxe şi ai altor Biserici şi confesiuni. Personalităţi din întreaga lume, cum ar fi: Episcopul Romei, Benedict al XVI-lea, preşedinţii SUA şi Rusiei, regina Marii Britanii şi alţi şefi de stat, premieri, miniştri etc. au trimis mesaje de condoleanţe Bisericii Ortodoxe din Grecia. Toţi cei care au cuvântat la prohodirea sa i-au făcut o radiografie completă, numindu-l o figură „aproape patristică“, iubit deopotrivă de credincioşi şi demnitari, un mare patriot şi unul dintre marii greci ai tuturor timpurilor.
Canalele media au anunţat în acele zile că jumătate din populaţia Atenei (aproximativ 2 milioane) a ieşit în stradă să primească ultima binecuvântare a marelui ierarh.
„Axios“ - „Vrednic este“ au strigat oamenii la întronizare, „Axios“ şi la despărţire - afirma un cotidian grecesc la acea vreme. Văzând respectul şi iubirea nemaiîntâlnite pe care oamenii le-au dăruit Arhiepiscopului Hristodoulos, credem că lupta lui n-a fost în zadar. Cuvintele lui au căzut până la urmă în pământ bun şi au rodit însutit…
Arhiepiscopul Hristodoulos, acum de fericită pomenire, s-a mutat în Ceruri, să cânte cu îngerii înaintea Preasfintei Treimi. Faptele lui au trecut în toate ţinuturile, până la marginile lumii. Iubirea lui era asemenea unui izvor care curgea mereu. Din el s-au adăpat toţi cei vrednici, dar şi cei nevrednici, mulţi la număr. Zâmbetul lui avea strălucirea răsăritului din apele azurii ale Mediteranei. Cuvântul lui, asemenea cu al ierarhilor din veacurile de aur ale Bisericii. Umplea văzduhul şi sufletele.
Au fost toate acestea adevărate şi multe altele s-ar putea spune. Despre el vom afla din cele scrise în cărţile din ceruri. Se află acolo tomuri peste tomuri adunate. Pe pământ nu are nevoie de omagii. Ele trec odată cu toate ale lumii acesteia.
Arhiepiscopul Hristodoulos nu a murit. S-a mutat la veşnicele bunătăţi, pregătite celor care-L caută pe Domnul vieţii.
Dăruit de Dumnezeu cu harisme cu totul speciale pentru împlinirea misiunii sfinte de arhipăstor, pururea-pomenitul Arhiepiscop Hristodoulos s-a remarcat prin vasta sa cultură teologică şi juridică, printr-o evlavie şi dăruire rar întâlnite, şi prin iubirea pe care în mod particular a arătat-o poporului român şi Bisericii Ortodoxe Române. Personalitate harismatică, puternică, competentă, cu un dinamism evident, misionar strălucit, prietenos, popular, iubitor şi smerit, Preafericitul Hristodoulos rămâne înscris în istoria Bisericii ca un mare păstor la cumpăna dintre veacuri şi milenii.