În timpurile în care trăim constatăm cu îngrijorare că mulţi oameni care se declară creştini au foarte puţine lucruri care să-i lege de creştinism. Ei au primit botezul în numele Persoanelor Preasfintei
28 Apr, 2024
„Hristos e împlinirea fiinţei reale a omului“
În Hristos ni s-a deschis calea spre ţinta deplinei umanizări şi El e calea spre aceasta, căci e calea spre comuniunea cu Dumnezeu ca o comunitate de persoane pe care nu le putem reduce la starea de obiecte, şi, prin aceasta, calea spre comuniunea deplină cu semenii noştri. Prin întruparea Sa ca om, Hristos ne-a făcut accesibilă comuniunea cu Sine ca Dumnezeu în formă umană culminantă, mai bine zis cu întreaga Sfântă Treime. Numai Iisus Hristos ne-a dat puterea să ieşim deplin din egoismul păcatului, din închisoarea în limitele naturii ca sistem al proceselor de compunere şi descompunere, sau al coruptibilităţii ce se încheie cu moartea.
Dar în Iisus-Omul, aflat la capătul final al umanului, universul însuşi şi-a descoperit întregul lui sens şi destin, ca transparent al lui Dumnezeu. Hristos e „lumina lumii“, lumină care luminează lumea, lumina în care se luminează lumea. Fiecare dintre noi e într-un fel o lumină a lumii. Dar calitatea aceasta e şi o misiune, pe care nu o putem împlini prin noi înşine în mod deplin. Noi o vedem împlinită în Hristos şi, prin Hristos, participând şi noi la această împlinire; Hristos e împlinirea fiinţei reale a omului - coroană a creaţiei - pentru că în El omul e deplin unit cu Dumnezeu. Astfel, Hristos e atât de „istoric“, atât de neconstruit şi din acest punct de vedere e chipul cel mai uman al omului, dar, în acelaşi timp, dincolo de nivelul la care poate ajunge fiinţa noastră prin puterile sale. De aceea Hristos, omul atât de real, e, în împlinirea Lui ca om, şi Dumnezeu. Mai precis, Hristos e omul împlinit, pentru că e unit cu modelul omului, cu Logosul divin. Dar în Iisus Hristos, ca Logosul întrupat şi înviat, şi în cei uniţi cu El îşi va atinge şi lumea desăvârşirea sau scopul ei. Hristos e omul de vârf în care se împlineşte creaţia, întrucât este într-o comuniune deplină cu Dumnezeu. (Părintele Dumitru Stăniloae - Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol II)
