Hristos în lumina revelaţiei

† Daniil

Episcopul Daciei Felix

Pe catapeteasma revelaţiei dumnezeieşti din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, putem contempla icoana împărătească, arhierească şi profetică a lui Hristos-Dumnezeu şi Om în mai multe locuri, în mai multe moduri şi în mai multe ipostaze. O icoană a lui Hristos este curcubeul legământului lui Dumnezeu cu Noe, o alta este scara cerului descoperită patriarhului Iacob la Betel, o alta este rugul aprins din Sinai, sau stâlpul de foc din pustie. Apa din stâncă şi mana cerească sunt de asemenea imagini, prototipuri şi simboluri hristice. Peste tot şi în toate îl vedem, îl zărim şi îl contemplăm tainic pe Hristos Domnul. De asemenea, carul de foc al Sfântului Ilie şi carul heruvimilor Proorocului Iezechiel, cartea cu cele şapte peceţi din Apocalipsă, cetatea Noului Ierusalim, pomul vieţii şi râul vieţii, haina de nuntă, candela fecioarelor înţelepte şi cununa vieţii nu sunt altceva decât paradigme şi icoane ale Mântuitorului Iisus Hristos.

Mântuitorul Hristos este aşteptarea patriarhilor, împlinirea Legii, tăria judecătorilor, adeverirea proorocilor, domnia regilor, vestirea evangheliştilor, propovăduirea Apostolilor, teologhisirea Părinţilor. De aceea putem vorbi despre: "Hristos în Cartea Judecătorilor", despre "Arhiereii Vechiului Testament şi slujirea arhierească a Mântuitorului Iisus Hristos", despre "Profeţii Vechiului Testament şi lucrarea profetică a Mântuitorului Iisus Hristos" şi despre "Regii Vechiului Testament şi demnitatea împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos".

Iisus Hristos este centrul, esenţa şi sensul revelaţiei. "După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El Însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte, făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mai deosebit decât ei" (Evrei 1, 1-4). Revelaţia sau descoperirea dumnezeiască, străjuită de patriarhi şi prooroci, pe de o parte, şi de apostoli şi de evanghelişti, pe de altă parte, are în centrul ei pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14,6), care "ieri şi azi şi în veci, este acelaşi" (Evrei 13,8). El este centrul revelaţiei dumnezeieşti, El este esenţa ei, El este sensul şi mesajul ei, atât ca Persoană divino-umană, cât şi ca lucrare şi slujire profetică, arhierească şi împărătească, care se continuă în lume, în şi de către Biserică, prin Duhul Sfânt.

Iisus Hristos este centrul revelaţiei dumnezeieşti, pentru că toate cuvintele, viziunile şi descoperirile de dinainte de El şi de după El, converg spre El şi pleacă de la El, Logosul dumnezeiesc întrupat (Ioan 1,14) şi "Soarele dreptăţii" (Maleahi 3,20). Pe El, precum nişte raze, patriarhii L-au dorit, regii L-au aşteptat, profeţii L-au proorocit, apostolii L-au mărturisit şi evangheliştii L-au descoperit lumii întregi. Iisus Hristos este esenţa revelaţiei dumnezeieşti, pentru că El a zis: "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24, 35) şi pentru că despre El s-a zis, pe drept cuvânt, că "Niciodată n-a vorbit un om, ca Omul acesta" (Ioan 7, 46).

Iisus Hristos este sensul, conţinutul şi mesajul revelaţiei dumnezeieşti. "Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă" (Ioan 6,63). El este Calea revelaţiei dumnezeieşti, El este Adevărul revelaţiei, El este Viaţa revelaţiei, a lumii şi a omului. "Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi

I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului" (Ioan 5,26-27). "Căci Pâinea lui Dumnezeu este cea Care se pogoară din cer şi Care dă viaţă lumii" (Ioan 6,33), şi: "Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă" (Ioan 10,10).