„Hristos S-a ascuns în Evanghelie“

Precum dreptul Iosif şi-a ascuns în cartea Facerii potirul său de argint în sacul plin cu grâu al fratelui său iubit Beniamin (Facere 44, 12), tot aşa Sfintele şi Dumnezeieştile Evanghelii Îl cuprind, Îl ascund şi Îl descoperă pe Hristos "întru Care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei" (Coloseni 2, 3). După cum zifiţii spuneau în titlul psalmului 54 ebraic, în numele tuturor stihurilor din psalmi: "Ştiţi că David şade ascuns printre noi?", tot aşa în cuvintele Evangheliei celei veşnice a lui Hristos (Apocalipsă 14, 6) - "spre care şi îngerii doresc să privească" (I Petru 1, 12) -, este ascuns tainic şi mistic Hristos Domnul. "Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei" (Ioan 12, 36) - în cer şi în Liturghie, în potir şi în Evanghelie, în cruce şi în icoană, şi mai ales în semenii noştri. Pe un exemplar al Noului Testament, cartea de căpătâi a oricărui creştin, cineva a înscris după foaia de titlu cuvintele Martei rostite către sora sa Maria, la venirea Domnului pentru a-l învia pe Lazăr în Betania: "Învăţătorul este aici şi te cheamă!" (Ioan 11, 28). În Evanghelia închisă de pe Tetrapod şi de pe Sfânta Masă, în Evanghelia de la Vohod şi în Evanghelia deschisă de pe Analog din care se citeşte, Hristos este prezent şi ascuns, viu şi lucrător, în dumnezeieştile Sale cuvinte ce cuprind limbile de foc ale Rusaliilor.

Hristos ne iartă în Evanghelia femeii păcătoase

În tot Noul Testament şi în întreaga Sfântă şi Dumnezeiască Scriptură, în Evangheliile sinoptice ale Sfinţilor Evanghelişti Matei, Marcu şi Luca şi în Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, este prezent Hristos, ne aşteaptă Hristos, ne vorbeşte Hristos, ne adapă Hristos şi ne hrăneşte Hristos, cu cuvântul harului Său cel dumnezeiesc. Hristos Domnul ne adapă în Evanghelia samarinencei şi ne hrăneşte în Evangheliile înmulţirii pâinilor; ne vindecă în Evanghelia slăbănogului de la Vitezda şi a celui din Capernaum şi ne deschide ochii în Evanghelia vindecării orbului din naştere de la Siloam şi a lui Bartimeu de la Ierihon; ne învie din moartea sufletească deodată cu fiul văduvei din Nain, cu fiica lui Iair şi cu Lazăr din Betania; ne spală picioarele la Cina cea de Taină şi ne cuminecă cu Trupul şi Sângele Său; ne iartă în Evanghelia femeii păcătoase; ne deschide raiul în Evanghelia pocăinţei tâlharului de pe cruce şi ne primeşte din nou plânsul cel cu amar în Evanghelia Arătării de la Marea Tiberiadei, după ce ne-a vindecat de îndoială prin Evanghelia lui Toma. Hristos ne întinde dumnezeiasca-I mână în valuri, potolindu-ne furtunile dinlăuntru în Evanghelia umblării Lui pe mare împreună cu Petru. El stă de vorbă cu noi în taina nopţii lui Nicodim şi ne dă drept pildă nevinovăţia pruncilor, rugăciunea şi smerenia vameşului, dragostea Tatălui fiului risipitor şi desăvârşita lepădare de sine a sărmanei văduve care şi-a aruncat ultimul bănuţ în vistieria templului. Hristos ne leagă rănile sufleteşti, turnând peste ele untdelemn şi vin şi ne duce la casa de oaspeţi a Bisericii Lui prin Evanghelia Samarineanului milostiv, schimbându-ne şi pe noi la faţă în Evanghelia minunii Sale de pe Tabor. Hristos umblă neîncetat împreună cu ucenicii săi printre semănăturile şi holdele pline de grâu ale celor şapte spice pline din Sfintele şi Dumnezeieştile Lui Evanghelii. Noi trebuie să-L zărim, noi trebuie să-L vedem, noi trebuie să-L contemplăm, noi trebuie să alergăm după El şi către El, precum femeia cananeeancă şi să ne alăturăm celor doisprezece ucenici ai Lui, căzându-I la picioare şi dorind să nu ne mai despărţim de El niciodată, precum năpăstuitul vindecat de duhuri şi izbăvit de lanţuri şi obezi.

Coborârea în smerenie pe scara Fericirilor

În Evanghelia zilei şi în Evangheliile Duminicilor şi sărbătorilor de peste an; în cele 12 Evanghelii ale Patimilor şi în cele 11 Evanghelii ale Învierii şi în Evanghelia Cununiei şi în cele 7 Evanghelii de la Sfântul Maslu, în Evanghelia Aghesmei Mari şi Mici şi în cea a Înmormântării; în toate Îl vedem pe Hristos; în toate Îl auzim pe Hristos; în toate ne vorbeşte Hristos; în toate Îl întâlnim pe Hristos. El ne însoţeşte pe toate drumurile spre Emaus ale Sfintei Sale Evanghelii; El ne hrăneşte cu mana cea ascunsă, care este "tot cuvântul care iese din gura Lui Dumnezeu". El ne coboară întru smerenie pe scara Fericirilor şi ne înflăcărează întru dragoste înlăcrimată în pilda celor zece fecioare. Ne cutremură dărâmarea Ierusalimului şi ne înfricoşează Evanghelia Judecăţii de Apoi; ne dă nădejde iertarea femeii păcătoase şi ne mustră mustrarea fariseilor şi cărturarilor; ne pune serios pe gânduri Evanghelia Nunţii Fiului de Împărat şi ne umple de bucurie mireasma mirului de nard a ungerii din Betania.

Hristos este ascuns în Evanghelie, după cuvintele cuviosului Petru Damaschin, precum tablele legii erau ascunse în chivotul sfânt şi precum El a fost învăluit în nor pe Tabor şi la Înălţare. În Evanghelia Naşterii, Îl vedem pe Hristos Prunc în iesle, cinstit de magi, închinat de păstori, colindat de îngeri, vegheat în tăcere de Maica Domnului şi ocrotit de dreptul Iosif. În Evanghelia Întâmpinării Îl primim pe braţe în templul nostru dinlăuntru, precum dreptul Simeon. În Evanghelia Bobotezei contemplăm cerurile deschise, aducându-ne aminte de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care a zis: "Citirea Scripturilor - deschiderea cerurilor!" În Evanghelia Schimbării la Faţă contemplăm lumina dumnezeiască necreată, iar în Evanghelia Floriilor şi în toată Săptămâna Patimilor, smerenia cea de negrăit a Împăratului Puterilor. În Evanghelia Paştilor, printre clopotele de la Înviere auzim trâmbiţa Învierii celei de Apoi, după cum în Apostolul Înălţării la cer întrezărim lumina fulgerului celei de a Doua Veniri a Lui Hristos, iar în limbile de foc pogorâte la Cincizecime contemplăm Biserica şi lumea pline de ruguri aprinse ale întâlnirii şi cunoaşterii lui Dumnezeu, precum rugul aprins din Sinai.

Altarul Evangheliilor este Crucea jertfei lui Hristos

Universul de har şi lumină al Evangheliilor este nesfârşit. Universul de iubire şi înţelepciune al Evangheliilor este necuprins. Citind Evangheliile, ne primenim ogorul sufletului, arzând spinii patimilor şi adunând pietrele cu care iudeii au vrut să arunce în Domnul şi care împiedică rodirea sămânţei celei bune a Cuvântului lui Dumnezeu. Esenţa Evangheliilor este porunca iubirii. Miezul Evangheliilor este Predica de pe Munte. Altarul Evangheliilor este Crucea jertfei lui Hristos. Peceţile Evangheliilor, care se desfac rând pe rând, precum în Apocalipsă, sunt taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, adâncul cel neajuns al smereniei Lui, dogoarea de negrăit a dragostei Lui pentru creaţie, lume şi om, taina Răstignirii Lui şi puterea atotbiruitoare a Învierii Lui celei de a treia zi. Cuvintele Evangheliei cutremură lumea. Cuvintele Evangheliei aduc lumină lumii. Cuvintele Evangheliei risipesc întunericul. Cuvintele Evangheliei alungă puterile vrăjmaşe. Cuvintele Evangheliei "nu vor trece" (Matei 24, 35). Cuvintele Evangheliei lui Hristos "sunt duh şi viaţă" (Ioan 6, 63). Ele sunt păşunea cea duhovnicească la care Păstorul cel Bun îşi conduce oile Sale. Cuvintele Evangheliei sunt apa izvorâtă din stânca de la Rafidim - "iar Stânca era Hristos" (I Corinteni 10, 4) - şi mana cea căzută din cer. Pe cuvintele Evangheliei în care este deopotrivă ascuns şi descoperit Hristos se sprijină toiagul patriarhilor. Din cuvintele Evangheliei au fost cioplite tablele legii lui Moise. În cuvintele Evangheliilor se împlinesc vedeniile şi descoperirile proorocilor. Pe cuvintele Evangheliilor, se întemeiază înţelepciunea regilor. În cuvintele Evangheliilor, Faptele Apostolilor îşi au piatra de temelie, iar Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi cele soborniceşti îşi au piatra cea din capul unghiului. Peceţile Apocalipsei sunt tainele Evangheliilor. Trâmbiţele Apocalipsei sunt ecoul cuvintelor Evangheliilor, iar potirele Apocalipsei sunt judecăţile pronunţate şi rostite în Evanghelii. Evangheliile sunt temeliile Noului Ierusalim. Evangheliile sunt izvorul râului vieţii şi rădăcina Pomului vieţii.

În potirul Evangheliilor este stors strugurele din Eşcol şi pe Sfânta Masă a Evangheliilor sunt rânduite pâinile punerii-înainte. Altarul tămâierii înmiresmează Evangheliile, iar ramura de măslin a porumbelului lui Noe înfrunzeşte pe Muntele Măslinilor la Înălţare. Candelabrul cel cu şapte braţe luminează naosul Evangheliilor, cădelniţa de aur tămâiază altarul, iar trestia de aur a îngerului este măsura staturii bărbatului desăvârşit. Pe Evanghelia lui Hristos se pot desluşi cuvintele din Apocalipsă: "Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu" (Apocalipsă 19, 9). De aceea, răspunsul dat Mântuitorului de către Sfântul Apostol Petru: "Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice!" (Ioan 6, 68), sunt de-a pururi valabile.

Evangheliile sunt "Sfânta Sfintelor" Sfintei Scripturi.