Acum mai bine de o sută de ani, la București sosea o delegație a românilor din Transilvania, iar cu această ocazie, la un dineu, Ion I.C. Brătianu a susținut o alocuțiune în cinstea oaspeților care veniseră î
Ideologia egalitaristă
În vuietul ideologiilor contemporane, care își trag toxinele de la totalitarismele secolului trecut, circulă și ideea, care instigă la revoltă, că omul trebuie să se angajeze și să lupte, cu prețul surpării unor repere, pentru crearea unei egalități suverane, perfecte. Mulți tineri sunt captivi ai acestor minciuni ale așa-zisei egalități perfecte, produse în sânul ideologiei comuniste.
Nu există între oameni egalitate de la natură, iar acest deziderat ar fi o vânare de vânt, ci doar egala demnitate pe care o avem, ca ființe create, în fața lui Dumnezeu, iar celelalte egalități (în fața legii, civile, politice etc.) izvorăsc din această înțelegere, respectare și asumare în cheie creștină a demnității noastre umane. Pe agenda ideologiilor contemporane există o sumă de instigări la revoltă, cu scopul de a instaura o egalitate absolută, utopică, în fond, dar periculoasă prin prisma unor grupuri care cer înlăturarea oricăror bariere impuse de bunul-simț și de morala creștină, de plidă, egalitatea de gen, în care nu e vorba de egalitatea dintre bărbat și femeie, ci de o paradigmă ideologică care își propune să definească rolurile de gen, adică acele atribute `pe care o persoană și le asumă, și nu cele cu care s-a născut”.
Egalitatea absolută, pe lângă faptul că ar anula selecția valorică, e imposibilă ontologic, întrucât oamenii au primit de la Dumnezeu felurite daruri, distincte. Fiecare are un parcurs de viață unic, confruntările le sunt diferite, misiunea, de asemenea.
Rațiunea de a fi a omului se definește prin unicitatea lui, căci această unicitate poartă amprenta voinței Creatorului și în nici un caz nu trebuie (re)definită în funcție de principiile nivelatoare, standardizante și utopice ale ideologiilor egalitariste. În acest mediu sociocultural turbulent, tinerii sunt primii vizați, pentru că dispun de forța vârstei și de avântul spre noutatea socială, astfel devin manipulabili colectiv să riște transformări identitare și să creeze un curent de opinie care să satisfacă agenda ideologiilor sexiste, egalitariste, progresiste ș.a.m.d.
Biserica îi învață pe tineri să nu se lase ademeniți de himera aceasta a egalitarismului proudhonian și, mai apoi, dezvoltată și aplicată abominabil de dictaturile totalitariste ale secolului XX, ci să pornească în formarea relațiilor cu semenii de la învățătura creștină, transmisă de Sfântul Apostol Pavel: `Darurile sunt felurite, dar același Duh. Și felurite slujiri, dar același Domn. Și lucrările sunt felurite, dar este același Dumnezeu, care lucrează toate în toți. Și fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos” (I Corinteni 12, 4-7). În altă ordine de idei, toți oamenii au primit de la Creator daruri (talanți), unii au primit darul oratoriei, deci trebuie să-l cultive spre bine, alții au primit darul organizării eficiente, deci trebuie să-l cultive spre bine, sau, mai departe, darul blândeții. Sunt și oameni care au primit mai multe daruri, după cum sunt și oameni care au primit un singur dar. Însă nu răspundem în fața lui Dumnezeu în funcție de numărul darurilor, acest aspect, al distribuirii darurilor de către Creator, nu ne privește, ci răspundem de hărnicia și preocuparea noastră față de ele, dacă le-am făcut roditoare și cum, dar mai ales contează dacă am aplicat acel principiu al complementarității darului, adică dacă l-am unit cu alte daruri ale semenilor, ca printr-o împreună-lucrare a unirii darurilor, să fie puse milostiv în slujba celor care au nevoie de fructul lor.