Ieşirea din rai - reloaded

A venit „celălalt“ şi i-a arătat Evei că pot avea mai mult

Ce aţi face să intraţi în rai? V-aţi pus problema? În lumea aceasta, fiind creştini, trăim sau am vrea să trăim în conformitate cu anumite precepte şi concepte, printre care cel mai de seamă este iubirea.

Vieţuim, însă nu cu gândul la rai ori la iad (doar situaţiile extreme ne mai aduc aceasta în minte şi ne opresc sau nu de la anumite atitudini care ar putea stopa ascensiunea noastră), ci la problemele zilnice care alcătuiesc şirul de ani ce se numeşte viaţă.

Dar să presupunem că suntem printre cei „fericiţi“, că avem tot ce ne trebuie, respectiv casă, masă şi maşină, că nu avem rate la bancă, ori avem, dar destul de convenabile, că avem un salariu decent, pentru o muncă de maximum 10 ore zilnic, deci nu avem acea „grijă a zilei de mâine“. Presupunând că suntem sănătoşi, că avem copii sănătoşi, că suntem mulţumiţi de şcoala la care sunt… Iată desenul unei vieţi ideale. Ei, atunci am fi mai relaxaţi, am putea să ne gândim la Dumnezeu, la rai, la iad, nu-i aşa? Probabil că aşa se simţea Adam în rai. Nu avea nici o grijă, dădea slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Şi totuşi, iată că această imagine idilică a fost spulberată într-o clipă, în urma apariţiei „celuilalt“. A venit „celălalt“ şi i-a arătat Evei că pot avea mai mult.

Cum ar veni soţia şi v-ar arăta că puteţi avea mobilă mai frumoasă; ori soţul, care arată o maşină mai bună. Ca prin farmec, ceea ce aveaţi şi vi se părea suficient, ca în rai, devine fad, învechit, ieşit din trend. Ca prin farmec, o uşă la dulap care scârţâie un pic devine motiv suficient şi chiar necesitate pentru a schimba toată mobila. Însă, aceasta costă, fireşte, căci pe cea veche nu primeşti mare lucru şi iată că, peste noapte, te gândeşti să faci un credit, căci nu se vor simţi cei câţiva lei în plus la care te angajezi lunar; oricum, banii se cheltuie.

Dar, odată cu mobila cea nouă, intră în casă şi nişte probleme de care nu ştiai. Cei câţiva lei la care aţi renunţat lunar erau, de obicei, folosiţi pentru a ieşi la un suc, cu familia. La început nu observaţi, dar încet, încet, începeţi să ştiţi din ce în ce mai puţin despre copil. Nu vă mai întâlniţi cu el nici măcar în living, unde obişnuiaţi să vizionaţi câte o emisiune interesantă împreună, căci, pentru a nu „strica“ mobila cea nouă, fiecare stă mai mult în camera lui. Dar, mai ales, vă vedeţi mai puţin şi pentru că aţi început să lucraţi suplimentar; vechitura aceea din faţa blocului trebuie musai schimbată.

Povestea poate continua. S-ar putea numi „Ieşirea din rai - reloaded“. Nu, prin acest articol nu vreau să spun „păstraţi vechiturile!“ ori „nu evoluaţi!“. Vreau să analizaţi toate schimbările pe care le implică orice demers din viaţa voastră, pe toate planurile. De obicei, avem de plătit şi preţuri ascunse pentru orice mai mult pe care îl vrem în viaţa noastră. Dar bunurile cele mai de preţ care se pierd de obicei sunt liniştea şi gândul la Dumnezeu. Şi mai vreau să spun că, uneori, raiul poate fi aici, pe pământ, dacă învăţăm să primim ceea ce ne oferă viaţa ca pe un dar al lui Dumnezeu şi nu doar ca prilej de suferinţă. Să preţuim lucrurile frumoase pe care le avem, să ne căutăm şi să ne preţuim pe noi înşine, fiecare dintre noi - „încununare a creaţiei“ şi să ne comparăm mai puţin cu cei din jur, chiar dacă acei cu care ne comparăm ar fi modele extraordinare. Să vedem mai întâi unicitatea noastră şi pe aceea să o valorificăm şi să i-o dăm lui Dumnezeu, pentru ca, atunci când vom ajunge la judecată, Acesta să ne zică şi nouă: „Bine, slugă bună şi credincioasă!“.