Împărăția din interior

Mântuitorul Hristos spune la un moment dat un cuvânt misterios: „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21). Nu înseamnă că Împărăția Lui se epuizează în interiorul fiecăruia dintre noi înșine, că noi suntem mai cuprinzători decât Împărăția, că o putem cuprinde așa cum exteriorul acoperă interiorul. Afirmația Domnului nu este una reducționistă, ci vine să îi contrazică pe cei care încearcă să dea un conținut material Împărăției și să o identifice ici sau colo. Ne vorbește despre natura spirituală a Împărăției și despre felul în care trebuie să ne grădinărim interiorul pentru a o putea găsi.

Lăuntrul nostru este locuit de gânduri și de sentimente. Părinții ascetici, clădind pe tradiții spirituale anterioare, pe care le preiau și le dau o direcție și o nuanță proprie, se ocupă mai ales de curățirea și de gestionarea interiorului. Patericul vorbește despre două căi. Prima este riscantă, a elitelor. Cei care pornesc pe ea primesc gândurile în trezvie, apoi se luptă cu ele în inimă. În felul acesta, inima se curăță, iar pe parcurs vulnerabilitățile ei devin mult mai evidente și sensibilitățile accentuate.

A doua cale este mai puțin riscantă și duce în aceeași direcție. Gândurile și sentimentele intruzive trebuie refuzate de la bun început. În prima fază, ele sunt subțiri, ca o adiere de vânt, lipsite de forță și greutate. Dacă află mediu prielnic, dacă intri în dialog cu ele, dacă le cultivi, devin pas cu pas mai puternice. Treptat, pe neobservate, își aruncă rădăcini adânci și pot genera cu ușurință furtuni de nimic. Cele două strategii nu se exclud reciproc, ci funcționează cel mai bine împreună. Evitarea gândurilor intruzive nu poate fi o soluție definitivă. Gândurile rele, toată pleiada lor, cu nuanțe, tonalități și facturi specifice, se grefează pe fragilitățile sufletului. Prin urmare, de fiecare dată, ele sunt simptomatice, indicii precise ale slăbiciunilor sufletului. Să refuzi cu totul a acorda atenție acestor avertismente ar putea însemna să deschizi ușa unei vieți trăite în minciună și în negare.

Totuși, confruntarea este calea excepțională, în sensul că nu toate gândurile trebuie analizate de fiecare dată. Prea mult consum ar putea însemna sleirea puterilor sufletești în războaie inutile. De multe ori să porți un război împotriva gândurilor sâcâitoare este ca și cum ai aborda cu bâta un roi de albine. Soluția, contraintuitivă, este să rămâi calm, să ignori înțepăturile și să mergi mai departe.

Să ignori gândurile și sentimentele intruzive e teribil de greu. Ele vin cu o promisiune (nu mereu foarte clar formulată) și sunt drapate în mister. Mizează pe curiozitate. Și totuși, chiar dacă de multe ori curiozitatea este o virtute, când refuzi invitațiile pe care fata morgana ți le adresează, ieși biruitor de fiecare dată. O victorie mică, ce poate fi cu ușurință trecută cu vederea, dar, cumulate, aceste mici bătălii alcătuiesc mare parte din fondul războiului spiritual.