Împliniri pe plaiuri dobrogene

Cu prilejul împlinirii a 15 ani de slujire arhierească şi a 5 ani de episcopat la Tulcea al Preasfinţitului Părinte Visarion, la Episcopia Tulcii s-a scos de sub teascurile tiparului un frumos album color, tipărit în condiţii grafice deosebite, având sugesiv titlul „Bucuria slujirii roditoare“.

Albumul adună în cele 191 de pagini peste 350 de fotografii din tinereţea şi din anii de slujire ca diacon, iar apoi ca arhiereu ai Preasfinţitului Părinte Visarion. Am lăsat la o parte de această dată cuvântul şi ne-am folosit de fotografii pentru a creiona în imagini realizările Preasfinţitului Visarion.

Acest album este asemenea unei pisanii puse pe frontispiciul unei biserici, care consemnează pentru istorie strădaniile depuse de ctitori, binefăcători şi alţi ostenitori. Pisania este totodată o ferestruică prin care străbate o rază de lumină spirituală a ctitorilor. Cititorii pisaniei, în decursul vremii, iau seama la faptele înaintaşilor, îi consideră drept pilde şi înalţă o rugăciune pentru sufletul lor. Albumul „Bucuria slujirii roditoare“ este în acest fel o „pisanie“.

Am considerat de bun augur că sărbătorirea a cinci ani de slujire în Dobrogea nu este decât un moment profund de mulţumire adusă lui Dumnezeu, de bilanţ şi, în acelaşi timp, de întocmire a unor noi proiecte pentru anii care vor veni, pe care-i dorim îndelungaţi şi tot mai încărcaţi de roade bogate.

Aici, în străvechea provincie Sciţia Minor, Preasfinţitul Părinte Visarion a pus bazele şi începutul actualei episcopii şi a vegheat şi veghează, aşa cum însuşi afirma la instalare, „să păstrăm curată şi nealterată credinţa strămoşească şi să umblăm întru înnoirea vieţii în dragoste, smerenie şi ascultare (...) Venim astăzi aici să ascultăm glasul pietrelor care vorbesc tuturora despre viaţa bisericească, culturală şi misionară ce a fiinţat aici neîntrerupt de aproape două milenii, venim să ne închinăm sfintelor locuri bătătorite de suferinţele, de nevoinţele şi de rugăciunile martirilor şi ale vrednicilor noştri înaintaşi“.

La Gurile Dunării spre vărsare, în Dobrogea de Nord, în preafrumoasele ţinuturi dintre Dunăre şi Marea Neagră, păstorirea s-a brodat pe locul unor istorice centre episcopale, într-un spaţiu unde s-au descoperit bazilici din primele secole creştine şi moaşte de martiri, care L-au mărturisit pe Hristos Domnul în vremuri de prigoană.

Aşa cum afirma Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la întronizarea Preasfinţitului Părinte Visarion ca întâiul Episcop al Tulcii: „Reactivarea străvechiului scaun episcopal al Tulcii a constituit un act semnificativ, prin care Sfântul Sinod şi-a exprimat grija pentru asigurarea eficientă a îndrumării şi coordonării activităţilor liturgice, pastorale, culturale, de educaţie religioasă, de asistenţă socială sau filantropică într-un judeţ cu mari şanse de dezvoltare economică şi socială. Prezenţa Preasfinţitului Părinte Visarion la Tulcea constituie astfel un semnal pozitiv al lucrării concrete a Bisericii în sprijinirea credincioşilor din această parte a ţării. Noua Episcopie a Tulcii, deşi se află la marginea de sud-est a României, va putea juca un rol central în îmbinarea istoriei trecute cu cerinţele prezentului“.

Amintim aici, între grija arhierească şi realizările Preasfinţitului Părinte Visarion: îngrijirea de buna formare a tinerilor elevi seminarişti ai Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Ioan Casian“ din Tulcea, predând aici şi morală, şi omiletică.

A înfiinţat Grădiniţa „Sf. Nichita Romanul“ şi a pus bazele „Îndrumătorului pastoral“, publicaţie anuală a Episcopiei Tulcii, cât şi a revistei lunare „Cuvânt Bun“. A încheiat protocol de colaborare cu instituţiile de cultură, printre care menţionăm Biblioteca Judeţeană „Panait Cerna“ din municipiul Tulcea, dar şi cu penitenciarul din localitate, având dese vizite şi dialoguri cu deţinuţii de aici.

O grijă specială a acordat şi vieţii mănăstireşti, Preasfinţia Sa coordonând lucrările de la Mănăstirea Celic Dere şi de la Mănăstirea Cocoş, aflată în plin şantier de restaurare şi construcţie, cât şi de pictare a bisericii mari în tehnică mozaic.

O amploare a căpătat-o, în aceşti ani, cinstirea sfinţilor, mai ales a Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Kamasie şi Filip, ale căror moaşte sunt la Mănăstirea Cocoş, a Sfinţilor Epictet şi Astion, ale căror moaşte sunt spre închinare la Mănăstirea Halmyris, a Sfântului Haralambie, părticele din sfintele sale moaşte fiind la Biserica „Buna Vestire“ din Tulcea, şi a Sfântului Iachint de Vicina.

Deşi cu mijloace materiale modeste, care au trebuit împărţite la lucrări urgente, Episcopia Tulcii a reuşit să realizeze în domeniul filantropiei creştine lucruri deosebit de importante. Menţionăm aici numeroasele ajutoare date oamenilor nevoiaşi şi săraci, precum şi centrelor de copii şi bătrâni, cât şi locuitorilor din Delta Dunării.

Audienţele zilnice şi numeroase la Reşedinţa episcopală sau pe teren, de care au beneficiat persoane de toate stările, ni l-au descoperit pe Episcop ca pe un om de o generoasă înţelegere, de o căldură umană impresionantă şi de o răbdare dezarmantă.

Întâiul Episcop al reînfiinţatei Eparhii a Tulcii şi-a păstrat zelul misionar de la începutul slujirii arhiereşti de la Sibiu. La Tulcea, în mănăstiri sau în parohiile îndepărtate, Episcopul Visarion s-a aflat în mijlocul credincioşilor nu doar la zile de hram şi sărbătoare, ci şi în zile obişnuite, preţuind vremea după cuvintele Scripturii. A trecut şi hotarele ţării, la conferinţe, întruniri ori slujbe misionare, dovedindu-se în toate situaţiile un ierarh pastoral, deschis spre dialog, comunicativ şi modest.

Deasupra realizărilor materiale, Preasfinţitul Părinte Visarion a trudit şi pentru transformarea lăuntrică a oamenilor, pentru înălţarea lor spirituală, ca fundament al reconstrucţiei societăţii româneşti contemporane.

Venind pe plaiurile istorice şi binecuvântate ale Dobrogei de Nord, a adăugat spiritului tradiţional autohton rodul unei adânci experienţe umane, al unei culturi superioare, servită de o credinţă ce-şi trage forţa din izvoarele originare ale Ortodoxiei. S-a integrat ca om al cetăţii Tulcii în conştiinţa şi sensibilitatea contemporană, fiind atent la problemele şi valorile timpului său, ale căror imperative le slujeşte neabătut.

Pentru toate acestea şi pentru multe altele, înălţăm lui Dumnezeu smerită şi curată rugăciune ca să-Şi reverse cereasca binecuvântare peste viaţa Preasfinţiei Sale, cu lungime de zile, sănătate şi belşug duhovnicesc, întru slava şi folosul sfintei noastre Biserici şi al fiilor ei.