În icoana Maicii Domnului cu Pruncul, vezi cerul şi pământul

Dumnezeu îl primeşte pe om la pocăinţă până la ultima suflare, dacă se întoarce din toată inima şi o cinsteşte pe Maica Domnului

Să aveţi mare evlavie către Maica Domnului, fericită este casa şi familia care are icoana ei. În fiecare zi să citiţi Acatistul şi Paraclisul ei! Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu, uşa luminii, uşa vieţii, uşa cea încuiată prin care n-a trecut nimeni, decât Domnul nostru Iisus Hristos. Ea este scară către cer, cădelniţă dumnezeiască, biserică a Preasfântului Duh. Maica Domnului este mireasa Tatălui, maica Cuvântului, biserica dumnezeiescului Duh.

Câtă milă o să aibă Maica Domnului de cei care au cinstit-o şi au lăudat-o! Şi câtă urgie o să vină peste cei care n-au crezut în sfinţenia ei! Ce-o să facă atunci sectele care au hulit-o? La icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, vezi cerul şi pământul. Domnul reprezintă cerul, este mai presus de ceruri, Maica Domnului reprezintă pământul. Ea este din neamul nostru. Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii Heruvimilor şi ai Serafimilor.

Ea ţine pe cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele văzute şi cele nevăzute. Ea este mama noastră, care are milă şi de săraci şi de văduve. Pururea se roagă Mântuitorului pentru iertarea păcatelor noastre.

În casele unora, după cum vine la urechea noastră, este mare tulburare. Nu se împacă soţul cu soţia, nu se iubesc fraţii, se bat, se judecă, se ceartă şi este mare neorânduială.

Şi atunci, văzând biata mamă atâta zbucium în familia ei, sau tata, sau bunicul, care este mai credincios, pune mâna pe un Acatist al Maicii Domnului, îngenunchează undeva singur, într-o cameră, şi începe a se ruga: „Maica Domnului, linişteşte casa noastră, linişteşte pe tata, pe mama, pe copii, pe ceilalţi şi dă-le înţelegere, dragoste şi alinare!“

Şi aşa s-a dus ura, s-a risipit iuţimea, tulburarea, dorinţa de răzbunare şi s-a liniştit familia. Datorită cui? Maica Domnului, cu mila ei, cu îndurarea ei, a coborât mila lui Dumnezeu peste acele suflete care au chemat-o în ajutor.

Ştiţi, oare, în ziua Judecăţii, cine are să fie de-a dreapta Mântuitorului? Maica Domnului! Iar de-a stânga lui, Sfântul Ioan Botezătorul, îngerul întâistătător al tuturor sfinţilor. Câtă slavă şi cinste nu are ea acolo, sus, iar noi, păcătoşii, pe pământ, ne lenevim s-o chemăm în ajutor, pentru că nu ştim câtă durere o să aibă sufletul nostru în ceasul morţii.

De aceea, fraţilor, fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia din casa cărora nu lipseşte icoana Maicii Domnului şi au candelă la icoana ei şi citesc în fiecare zi măcar un Acatist sau un Paraclis al Maicii Domnului. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 3, 8, 9)