Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei În orice lucru e un dram de frumuseţe

În orice lucru e un dram de frumuseţe

Data: 23 August 2013
Modul cum surprindem realitatea este unul propriu fiecărei persoane. Şi diferenţele pot fi mari, ca de la cer la pământ. Cuvântul lui Hristos ne asigură de acest fapt atunci când afirmă: „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine este întuneric, atunci întunericul, cu cât mai mult?“(Mt. 6, 22-23) Ca să ajungem la o vedere curată ne trebuie însă multă nevoinţă. Ea ne va descoperi frumuseţi nebănuite, ascunse unei priviri superficiale.
 
O poveste ne spune că pe când un pustnic mergea prin Ţara Sfântă însoţit de ucenicii Săi, pe marginea drumului a zărit cadavrul unui cal. Era aşezat în şanţul care despărţea calea pe unde păşeau oamenii de ţinutul pietros. Probabil fusese abandonat de un stăpân care, nemulţumit să-i ofere doar mâncare fără să se folosească de el, îl părăsise. Acum nu mai rămăseseră decât oasele de el. Ucenicii, privind scheletul animalului, întoarseră repede capul. Rămăşiţele unui cal mort nu-ţi oferă o privelişte prea încântătoare ochilor. Călătorii şi-au continuat drumul vorbind despre urâţenia pe care o văzuseră, dar bătrânul părea că nu este de acord cu ei. Le spuse: „Da, calul nu arăta prea grozav, dar aţi văzut ce dinţi frumoşi avea?“ (Augustin Păunoiu)