Inexistentul adevăr ocult al politicii

Poate cel mai important lucru din această perioadă de turbulenţe cauzate de suprapunerea dintre criza economică şi criza politică generată de apropierea alegerilor este găsirea unei chei de interpretare a evenimentelor care se succed din ce în ce mai rapid.

Sunt multe obstacole însă care împiedică o imagine clară a motivaţiilor reale şi a raţiunilor din spatele mutărilor pe tabla de joc politică. Lipsa de informaţii autentice şi avalanşa de intoxicaţii sunt suficiente în sine pentru a descuraja orice observator care ar dori să tragă o concluzie cu privire la cine are dreptate sau ce ar fi de făcut. În faţa acestei dificultăţi, mulţi renunţă şi adoptă fie o poziţie de respingere totală a tuturor opţiunilor după principiul toţi sunt la fel de ticăloşi, fie adoptă necritic un anumit punct de vedere mergând cu el până în pânzele albe. Aflarea adevărului cere întotdeauna efort şi, la fel ca în toate chestiunile importante din viaţa noastră, suntem obligaţi să îl căutăm, mai înainte de toate, fiind singura garanţie că ceea ce alegem este corect. De aceea se cuvine să facem un efort în a desluşi adevărul de minciună chiar şi în acest context efemer al înfruntărilor politice pentru putere.

Punctul de pornire în această întreprindere, însă, nu este acumularea de informaţii corecte şi aflarea surselor secrete, din interior, care au ele o cunoaştere privilegiată şi ocultă. O asemenea abordare are întotdeauna în faţă obstacolul imens al imposibilităţii de a discerne informaţiile autentice, planurile reale, de planurile false şi de intoxicări. Pe de altă parte, realitatea este, întotdeauna, mult mai dinamică decât planurile cele mai bine puse la punct, iar strategiile şi obiectivele se pot schimba mai rapid decât pot afla chiar şi cei din inima sistemului. O asemenea abordare nu are prea mari şanse de reuşită pentru că niciodată nu poate da imaginea întregului, ci doar imagini disparate în continuă mişcare ale unor părţi a căror alcătuire poate să scape. Din nefericire, aceasta este strategia dominantă pe care o aplică analiştii şi „cunoscătorii“ şi pe care o recomandă şi nouă, celorlalţi, care suntem în afara sistemului. Ca urmare, dacă vreodată vrem să pricepem ceva, vom avea mereu senzaţia că ne aflăm în mijlocul unui labirint de nebiruit în care o voinţă invizibilă şi atotputernică schimbă permanent parcursul ca să ne facă pe noi, cei neiniţiaţi, să nu înţelegem nimic.

De fapt, asemenea labirint nu există sau există în aceeaşi măsură pentru toată lumea, iniţiaţi şi neiniţiaţi, ca atare nu este relevant pentru nimeni. Alta este strategia care trebuie aplicată. Şi anume, o strategie foarte veche pe care o ştim cu toţii, dar care foarte rar o aplicăm la viaţa de zi cu zi. Şi anume, strategia pe care Însuşi Hristos o descrie ucenicilor Lui: căutaţi la roadele lor, că după roade îi veţi cunoaşte: „Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune“ (Matei 7, 18).

Greşeala pe care o fac toţi cei care se aruncă în vârtejul informaţiilor şi al strategiilor, al planurilor şi al tacticilor mai mult sau mai puţin ascunse este că ignoră punctul zero de plecare, şi anume caracterul omului, firea lui. Ei cred că un sistem bine pus la punct poate face abstracţie de firea celor care îl compun, că planurile şi strategiile sunt făcute de oameni absolut obiectivi şi raţionali şi felul lor de a fi, cu viciile şi virtuţile lor, nu influenţează cu mai nimic aceste planuri. Când, de fapt, oamenii fac planuri tocmai pentru a-şi satisface viciile sau a-şi exersa virtuţile.

Cunoaşterea caracterului unui om ne dă cele mai multe informaţii cu privire la strategiile sale. Dacă este un om bun, atunci cu siguranţă că va avea o strategie bună şi roadele sale vor fi bune; dacă este un om rău, atunci ne putem aştepta la orice, puţin mai contează la ce anume să ne aşteptăm. A desluşi caracterul unui om este, paradoxal, mai complicat decât a afla „pe surse“ ce are de gând să facă mâine. Dar, tot paradoxal, mult mai greu îşi ascunde caracterul un om politic, care stă mereu în mijlocul oamenilor, care mereu intră cu ei în contact şi ale cărui decizii sunt mai mereu publice. Oricât de mult ar dori să se ascundă, el tot va fi dat în vileag de faptele sale. Trebuie doar să privim cu discernământ nu la declaraţii, ci la fapte şi să judecăm cu ce duh au fost făcute. Aşa vom putea privi dincolo de toată ceaţa aceasta a declaraţiilor şi informaţiilor contradictorii şi vom putea alege în cunoştinţă de cauză, urmând îndemnul Mântuitorului de a fi „înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii“.